for a reason

Poate ca nu-i  chiar asa tot timpul dar..cum ar zice englezul I  truely  believe everything happens for a reason.
De ceva vreme sunt linistita..din nou  - life is just  ups and downs maybe - si pozitiva si optimista .Zambetul mai  dispare  odata cu  gandurile si introspectiva. Este si  asta motivul pentru  care sunt linistita.Nu musai  ca mi-am gasit acea liniste, cat mi-o  doresc foarte tare si  ma lupt cat pot sa  o  am si  sa  o pastrez. Ma regasesc cu oameni, cu mine si  cu  lucruri mici  dar atata de palpabile si linistitoare.

daca am fi  fost  saraci cu  duhul probabil  ca totul  ar fi  fost mut mai simplu.Dar  noi ne dorim, speram, visam ,luptam tot timpul pentru  ce nu putem avea. Ne frustram ca  nu  se intampla toate cum, cand , asa cum vrem.
Un apropiat mi-a zis ca nu sunt musai  linistita ci resemnata, resemnare ce vine  odata cu  varsta si  dupa ce ai  trecut prin experiente mai mult sau mai putin placute. Sincer, nu  as putea sa-l contrazic.

Nu  stiu  daca ma voi multumi  vreodata cu  ce am( cand aveam parul lung mi-as fi  dorit sa fie scurt, acum imi doresc din  cand in cand sa-mi impletesc parul), ciudat pentru un om crescut in spiritul :"multumeste-te mama cu  ce ai , ca il manii pe Dumnezeu"si " ce-ti lipseste, altii nici nu  au  ce pune pe masa" si lista ar putea continua in prea-cunoscutul spirit romanesc" capul plecat  sabia nu-l taie".

Cu  totii  avem motivele noastre sa luptam, sa cantam , sa fugim, sa plangem, sa radem. Intelegem motivele celuilalt sau nu, ne intereseaza sau nu, tine strict de cum  suntem formati si  de baza genetica I guess. Incerc sa inteleg reactii si  tonalitati. Poate ca  nu  ar trebui  sa incerc asa de mult tocmai pentru  ca simt ca toate se intampla cu un motiv.

I smoke, walk, wonder a lot

Ma lovesc de neamul din  care ma trag, ma lovesc de sistem si  de stat.Nu  citesc stiri, politica , ziare de scandal, dar din  cand in  cand ma lovesc de poporul  asta pe care ar trebui  sa-l iubesc dar de cele mai multe ori ,oricat  as vrea, nu pot.
Am fost nevoita sa merg la posta, la politie si la administratia financiara -toate in aceeasi  saptamana. M-am lovit de  babe si mosi( scuzati-mi atitudinea) care isi  fac abonamnet la click la 7 jumate dimineata.Incerc sa-i inteleg si  sper sa  nu ma transform intr-o babaciune plictisita.M-am lovit de ignoranta si lene si un sistem incredibil  de prost.Ma gandeam cum vrem noi  si  speram sa mearga totul mai bine  in tara asta dar pe de alta parte frustratul  care lucreaza la ghiseu la financiara teritoriala se scuza ca se duce sa-si "pudreze nasul" la 8 dimineata cand are un platitor de taxe in fata si cum ii ia 40 de minute sa printeze 2 foi  si  sa puna 2 stampile. Ma gandesc cum taximetristul nu  are niciodata sa-ti  dea rest la 10 lei  cand cursa a fost 5lei cincizeci si  daca nu  vrei  sa-i lasi  dublu  decat  a fost cursa se plange ca faza asta nu l-a ajutat cu nimic, abia daca si-a platit combustibilul.
Schimbati-va nene locul  de munca daca nu  va place! Cresteti  rate sau  porumb,nu mai lucrati in "relatiile cu publicul" daca va streseaza asa mult, du-te sapa o  groapa, pune  un gard!
Da, azi m-am frustrat.Ar fi  trebuit sa fiu  recunoascatoare ca am vizitat locuri noi si  am cunoscut oameni noi, sa iau  totul  ca pe  o  experienta.
Ei bine nu m-am bucurat.Am ales sa ma plimb mult pe jos, sa fumez mult si  sa ma minunez.
Traim toti in micro-universul  nostru si ignoram si ne vedem interesul.La un moment dat ma gandeam ca daca am incerca fiecare, individual,  sa fim mai buni, sa ducem  un trai mai bun, decent si onest  am face cumva poporul asta sa se ridice din laturi.Dar  nu  e musai  o solutie in momentul in care iti  dai  seama ca astia  nu  vor sa creasca, vor doar sa supravietuiasca si  atunci  iau o  altfel de atitudine: egoism si lene duse la maxim, lipsa de interes si  slujba facuta degeaba doar pentru  ca trebuie sa ai  un loc de munca pentru  a supravietui nu pentru  ca ti-ai ales si  faci  ceea ce-ti place sa faci.

Sunt  o visatoare. Ma plimb pe strazi  de nebuna cu  sau fara casti in urechi si ma minunez de cat  de mult se degradeaza lumea, de cum ne pierdem toate valorile, de cum  am uitat  sa speram  si  sa credem  in bine si  frumos, in arta si in cultura, in dreptate si corectitudine.

Cateodata mi-e rusine ca fac parte din neamul  asta; si da, nah..cu totii au prostii si ingalatii lor si nicaieri nu  se plimba cainii cu  covrigi in coada(  cat de romanesc! corect  ar fi:  nicaieri nu  se plimba cainii si  atat  - "decat" in the land of choice of course - asta ca sa parafrazez  o contemporana)

reality:daca esti pe bicicleta si  cineva iti  deschide portiera  in fata s-ar putea sa  te trezesti cu un cutit in cap, politia patruleaza cand e meci pe arena nationala si  ignora curvele iesite la produs la 10 jumate seara de pe langa arena, daca vrei  sa iei un timbru fiscal o  sa dureze cel putin 20  de minute, daca vrei  sa-ti platesti o taxa la stat   o  sa dureze 2 zile , daca se face referendum dureaza 2 luni  sa se valideze..
Traiti alt timp oameni buni!!! Sau ati ramas cu impresia ca vremea trece leafa merge :)..:(
Intre timp  altii aleg sa se complaca, altii isi  fac acte si pleaca, multi fumeaza iarba sau  beau si  ceilalti  traiesc in bulele lor..Fuckin` simple

mda..I  choose not to  choose..I choose something else..

long walks little talks

Iubesc plimbarile lungi, de preferat pe jos.Picioarele par sa nu-mi oboseasca niciodata. Ma umplu de freamatul orasului, linistea cararilor de munte  sau fosnetul marii.
.
M-am intors dintr-o alta lume, dintr-o lume in care trebuie sa stii  sa zambesti, sa te bucuri sa  nu strambi din nas pentru  ca solutii vei gasi intotdeauna. M-am plimbat mult, am cunoscut oameni si locuri, m-am bucurat  de energia muntilor si a muzicii, de energia oamenilor din jurul meu si  de a mea,pe care nu o cunosteam (se pare).

Am vorbit putin si  doar pentru  cei  ce vor sau  stiu sa asculte..Ideea e: nimic  nu ma umple mai mult de energie decat plimbarile lungi, muzica buna, oamenii cu  viziuni, cartile mele si  lipsa cuvintelor toate asezonate cu  H.R. Geiger, Gurdjieff, Nile, Machine Head, Dali, Beigbeder si minunatul aparat foto - sa-i zicem concediu

alegeri despre oameni

alegi prietenii..buni  sau  rai, prosti, destepti, sentimentali, adulti sau copii.De ce? Pentru  ca vrei  sa simti  ce  nu  ai simtit pana acum, sa te aprobe cineva, sa te mangaie pe cap, sa te admire cineva.Ai nevoie de cei mici  sa-ti fie fani, de femei sa poti intelege femeile si  de barbati daca te-ai inteles rau cu  tata cand erai copil.

Alegi  sa faci parte din turma sau nu, sa pleci urechea sau nu la vorbele celor pe care i-ai  ales sa-ti fie aproape.
Uneori  te inseli in privinta lor, alteori nu. Mergi dupa instinct si  vezi tu mai  departe. Cateodata tragi concluzii pripite..se mai intampla..cateodata crezi sau  simti  sau  vrei  sa simti  ca ti-ai gasit oamenii / omul ala /prietenul tau  caruia ii poti spune orice fara sa te judece..mai  degraba te scoate la  o  bere si-ti  da  o palma pe spate incurajator.
Cati  ai  gasit pana acum? Cati nu te-au  tradat pentru  ca interesul lor era mai mare? Cati nu  au incercat  sa te convinga de binele lor..nu  al tau :) cati  s-au intalnit cu  tine sa te  asculte pentru  ca aveau  atatea sa-ti povesteasca?

Prietenii ii alegem,ii apropiem ii indepartam, ne suparam pe ei  si ne trece /sau nu, ne  obosesc, ne sunt acolo , dar..nu ne judeca, nu au interes si  asculta fara sa judece.

Poti  fi asa? daca da, unde esti?

 multumesc  dragii mei

Interioare

Si scrii  si  stergi si  scrii  din nou, tastezi  sms-uri pe care nu le vei trimite niciodata; nevoia de a spune ce simti, de a te exterioriza crezand ca  o  sa scapi, ca  o  sa treaca mai  repede, ca  odata scris/spus vei scapa de piatra aia care-ti  sta pe gat..ca daca spui cu  voce tare vor exista urechi  care sa auda si  sa inteleaga, ca nu o  sa te mai  simti  singur. Si acum vin si te intreb: ce-i asa rau in a te simti singur? Ti-e frica? Nu-ti dai seama cat de simplu, mult mai simplu  e sa fii singur?

Lasa sms-urile si  scrisul - pe nimeni nu intereseaza durerile tale, decat poate pe cei ce vor sa te vada suferind, cei care se bucura cumva ca cel de langa  e jos, mai jos decat ei, ca au fost cumva razbunati.

 Vorbeam la  un moment dat  despre fericirea de  unul singur, greu  de atins, din  cauza ca suntem niste animale sociale si  totusi nu imposibil. Poate fi  solutia celor care  nu mai  spera in marea dragoste, in prea-maretul  sentiment pur si sincer, pentru  cei  ce s-au  saturat  sa caute oameni cu aceleasi  valori  ca ale lor ,eventual.

Te-ai  saturat sa cauti, ai  obosit sa alergi? Stii de ce faci  asta? Pentru  ca esti prea fragil, prea temator sa fii singur, pentru ca simti nevoia unei imbratisari chit ca e falsa, pentru  ca te multumesti cu putin, pentru ca stii sa te minti frumos, pentru ca ai tai te-au mintit frumos, ti-au zis ca esti frumos si bun, ca meriti  ceva mai bun, ca" in cautarea ei merita sa alergi  toata viata".

Te bati cu pumnul in piept ca simti, ca poti sa lupti pentru  ce e bine si  ce e frumos..aiurea..toti luptam pentru noi, pentru  binele NOSTRU. Cine esti  tu  sa spui  ca simti  frumos?Ce inseamna acest  frumos? Cine mai  e de acord cu  binele tau?

Ai nevoie de aprobarea celorlalti: sa-ti confirme ca binele tau  e bine? ca frumosul tau  e frumos? Zici  ca nu..mai  gandeste-te.