de ce nu mai am chef sa scriu in fiecare zi?de ce nu pot sa zambesc zilnic?de ce obosesc?de ce simt nevoia sa fiu imbratisata in fiecare zi (doamne, cum traiam inainte?)???poate ca imbatranesc, poate ca e criza..astea ar fi raspunsurile usoare.hihihi
nu am stiut niciodata de ce..intrebarea copilariei,si a dezamagirilor, si a depresiei, si a confuziilor.poate pentru asta traim , sa aflam de ce.
Daca acum cativa ani visam sa fiu undeva departe de "lumea dezlantuita", intr-un loc doar al meu.."dreaming of guam"(cine stie,cunoaste:P) acum iata ca sunt.Ciudat e ca tot aici am ramas, si inca din ce in ce mai aproape de radacini.Dar sunt departe de absolut tot ce ma inconjoara, si aici ma refer la:lumea politica, moda, ce se intampla in juru meu si e rau si urat si prost.Sunt aici printre voi si nu sunt..da.E frumos sa ti se indeplineasca visele,atat de frumos cu nu ti-ai imaginat.Poate chiar sunt femeia aia comoda despre care vorbeste horoscopul(hihih)..nooh.. Azi am ascultat Theatre of Tragedy..da..again and again si mi-au venit in minte imagini pe care le ingopasem.O eu altfel, dar la fel.Aceeasi inaltime si greutate, acelasi mod de a-mi aranja parul, aceeasi vestimentatie usor neglijenta, la fel de vesela cu prietenii(sau la fel de trista), la fel de serioaso-sictirita la munca..dar departe de tot ce eram acum unu-doi ani.Aaaa inca ies in oras, merg la film, cant, dansez singura, gatesc, ma bucur de razele soarelui de dimineata si de imbratisarile sincere, inca ma simt pisica uneori si-mi place sa-mi beau ceaiul in pat(uite asta nu am mai facut demult dar tot imi place),inca..tot... piesa ultimelor 24 de ore:..a distance there is..
dupa o saptamana ciudata de munca si lucruri simteam nevoia sa scriu.despre nu stiu..sta si se uita la mine cu ochii mari si se intreaba ce am de scris atat.doar stam 95% din timp impreuna.si acum se uimeste cum stateam agatata de sifonier la 5 cm departare de pamant si mi-era frica sa ma dau jos.acum rad sau scriu?
da canta Aaron-Lily si iar se uita la mine si se intampla chestii..multe si imi umplu viata cu lucrurile mele si atat si e..happy..e lumea mea ...nu am griji de genul vanzatoarea , sau poltica sau clientii sau colegii..si nu am ochelarii pe nas, si nu vad, si el tot la mine se uita.Si il iubesc mai mult decat credeam ca pot....aa..pot sa ies in strada sa urlu un pic?...doar un pic..te iubesc andrei!!!!
pentru prima data nu scriu pentru ca am issues..ci pentru ca sunt happy.citesc 20 de blogguri pe zi si toti scriu la issues, la toti ni se intampla cate ceva si care cum avem talentul sa etalam si sa transpunem in personajul nostru
