Interioare

Si scrii  si  stergi si  scrii  din nou, tastezi  sms-uri pe care nu le vei trimite niciodata; nevoia de a spune ce simti, de a te exterioriza crezand ca  o  sa scapi, ca  o  sa treaca mai  repede, ca  odata scris/spus vei scapa de piatra aia care-ti  sta pe gat..ca daca spui cu  voce tare vor exista urechi  care sa auda si  sa inteleaga, ca nu o  sa te mai  simti  singur. Si acum vin si te intreb: ce-i asa rau in a te simti singur? Ti-e frica? Nu-ti dai seama cat de simplu, mult mai simplu  e sa fii singur?

Lasa sms-urile si  scrisul - pe nimeni nu intereseaza durerile tale, decat poate pe cei ce vor sa te vada suferind, cei care se bucura cumva ca cel de langa  e jos, mai jos decat ei, ca au fost cumva razbunati.

 Vorbeam la  un moment dat  despre fericirea de  unul singur, greu  de atins, din  cauza ca suntem niste animale sociale si  totusi nu imposibil. Poate fi  solutia celor care  nu mai  spera in marea dragoste, in prea-maretul  sentiment pur si sincer, pentru  cei  ce s-au  saturat  sa caute oameni cu aceleasi  valori  ca ale lor ,eventual.

Te-ai  saturat sa cauti, ai  obosit sa alergi? Stii de ce faci  asta? Pentru  ca esti prea fragil, prea temator sa fii singur, pentru ca simti nevoia unei imbratisari chit ca e falsa, pentru  ca te multumesti cu putin, pentru ca stii sa te minti frumos, pentru ca ai tai te-au mintit frumos, ti-au zis ca esti frumos si bun, ca meriti  ceva mai bun, ca" in cautarea ei merita sa alergi  toata viata".

Te bati cu pumnul in piept ca simti, ca poti sa lupti pentru  ce e bine si  ce e frumos..aiurea..toti luptam pentru noi, pentru  binele NOSTRU. Cine esti  tu  sa spui  ca simti  frumos?Ce inseamna acest  frumos? Cine mai  e de acord cu  binele tau?

Ai nevoie de aprobarea celorlalti: sa-ti confirme ca binele tau  e bine? ca frumosul tau  e frumos? Zici  ca nu..mai  gandeste-te.