povesti de vara

Se ia una bucata Vulpe muzicala, un Pitic vrajitor, o Oaie si un Beduin.
Se organizeaza ei cu mic cu mare,se verifica, se lusturiesc si isi bifeaza listele si pornesc in marea aventura.
Au la dispozitie 2 saptamani in care sa vada lumea si sa traiasca fara timp. Pornesc la drum  un pic imbufnati pentru ca planurile de impachetare nu au iesit asa cum sperau si pentru ca norii se inversunau sa toarne galeti de apa peste inceputul lor de drum. Sa nu mai zic ca erau usor in contra- timp. Trebuiau sa ajunga la muzica. Si pentru ca nimic nu ar exista fara muzica, lucrul asta era existential.
Asa ca au indurat ploi si vant si oboseala pana au ajuns la mult asteptata muzica. Apoi au avut noapte de somn si zi de revenire la ganduri mai bune. Deja mood-ul de vacanta se instala dupa nici o zi, doar la vederea cladirilor impunatoare si gradinilor pline de trandafiri din capitala imperiala. Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, au pornit mai departe spre nord in urmatoarea zi.
Supriza mare la confluenta Dunarii cu Ilz-ul si Inn-ul. Micul oras cu cetate i-a facut sa se rupa si mai tare de viata de zi cu zi. Aproape ca nu mai stiau ce zi e cand au ajuns in orasul cu arhitectura medievala din nordul Bavariei. Oaia era din ce in ce mai bronzata de drum, Beduinul era in cea mai buna forma, iar Piticul si Vulpea se bucurau de tot peisajul.
Si pentru ca vazusera destul de multe orase si cladiri s-au indreptat carte muntii cei inalti.Asa ca au plimbat Beduinul si Oaia printre Alpi si Dolomiti.Au oprit la lacuri turcoise si au innoptat la poalele celor mai impresionanti munti din Europa langa Cinque Torri si Cristallo.
Drumul i-a purtat mai departe spre mare, caci, ce este o vacanta cu munte, dar fara mare. Adriatica i-a primit calda, pietroasa si plina de istorie. Zi de plaja si zi de vizitat insula au urmat pe nerasuflate. Piticul vrajitor era in extaz. Vulpea cam murea de cald. Oaia parea nepasatoare insa Beduinul torcea de placerea drumurilor virajate.
S-au bucurat de ambarcatiuni cu istorie si terase linistite si au plecat mai departe spre un festival  de muzica - pai fara muzica nu ar exista nimic. Cate lucruri induram pentru muzica. Induram praf si soare si conditii mai mult sau mai putin comfortabile doar pentru a vedea, asculta, simti. Intre timp, in pauzele amiezilor desertice, preferau sa-l incalece pe Beduin si sa se refugieze pe langa lacuri sau alte orase imperiale - de date asta mai slave. Veselia era pe culmi. Oii nu-i mai pasa de soare sau vant. Beduinul indura soarele cu stoicism, iar Vulpea si Piticul se bucurau de fiecare bere si loc inedit ce le umplea spiritul de bucurie.

Zilele cu muzica au trecut pe nereasuflate asa ca s-au trezit strabatand nord-sud doua tari in 10 ore, doar cu muzica in gand. Drumul lung si neprietenos i-a insotit pana tarziu in noapte cand au ajuns la cetatea de origine romana din poalele Balcanilor pe care au vizitat-o a doua zi. Legendele legate de acel loc i-a facut sa urce cu mic cu mare pana sus sus de tot pentru  a studia pietrele calugari.
Dupa multe poze si schimb de impresii, drumul era din nou al lor spre marea cea neagra, spre unul din cele mai serene locuri din lumea lor. Desi ploaia i-a insotit o bucata de drum, linistea si luna plina gasita la destinatie au sters toate emotiile drumului.
Noapte cu valurile in urechi si visele pe aripi de cormorani.
Calatoria nu se putea termina fara o inghetata pentru toata lumea pe malul Borcei, o cafea data in foc si calatori obositi. Unul cu nervi, altul fara ulei, unul mancat de tantari si celalat resemnat. Revenirea acasa s-a concluzionat cu multa dragoste si recunostinta, cu hotarare si revelatii.


Povestea de vacanta, stiu eu, ca abia incepe.