- povesti
-
isi aducea aminte foarte clar seara aceea.Au vorbit mult despre nimic.apoi a urmat gestul .nici acum nu isi putea da seama cine a facut primul pas, cert era ca isi dorise si asteptase momentul .a urmat strangerea in brate atat de calda si de fina ca si cum nu ar fi vrut sa-i faca rau strangand-o prea tare.cand a plecat era atat de ametita de cele intamplate incat s-a impiedicat, a vrut sa fuga , el sa nu-si dea seama de zambetul care i se imprimase pe chip.s-a gandit toata noaptea la el.a adormit tarziu tot verificand telefonul sa vada daca nu a sunat sau a dat vreun mesaj.era din nou copila de liceu( incomod si dulce in acelasi timp).incepuse sa-si faca o gramada de ganduri.
doar asta isi amintea foarte clar din seara aceea:buzele moi, felul cum a luat-o in brate si gandurile.restul..e o alta poveste
..poate nu trebuia sa scriu povestea asta, dar m-am gandit la ea toata noaptea
- Entry for October 04, 2006
-
Mi casa su casa ? Articol de Mihai Dobrovolschi
Nu stiu cum se face, dar toate relatiile au tendinta sa se sedimenteze. Vorbesc despre relatiile care ar trebui sa fie erotice. Mai specific, barbat si femeie, pentru clasici. Free your mind and your ass will follow, by the way. Oricat de frumoase si variate ar fi la inceput, de pline de neprevazut, relatiile sunt mancate in timp de ciudate instincte de asezare, de dezechilibre care se transforma in echilibre strambe. Dupa ani de rutina, cuplurile devin camere. Avem relatia de dormitor, care este vie doar in pat. Certurile de peste zi, micile scandaluri, reprosurile, toate sunt lasate la usa si cei doi se tin in brate, se iubesc salbatic, isi aduc aminte de apropierea lor. De mentionat ce spunea Kundera, ca totdeauna, intr-un cuplu, unul este cel care tine in brate si celalalt este cel tinut. Avem relatia de living, cea in care cei doi comunica verbal, sunt legati prin asta. Stau, se uita la filme, le discuta, fumeaza, beau un vin bun, se respecta destul de mult cat sa se creada unul pe altul. De-obicei sexul este si el mai degraba cerebral, aici. Relatia de bucatarie este calda, reala, fara falsitate, rezista mirosului de cartofi prajiti. Cati dintre noi nu visam la caldura unei intalniri de familie la o omleta de duminica ? Relatiile de hol sunt cele in care intalnirile dintre cei doi sunt fugare, ea il intreaba ceva printre cearcane, el raspunde sec, inchide usa si pleaca. Relatiile de balcon exista doar in public, este un teatru de salvare a imaginii. Exista relatii de beci, de vila, de camara, de toaleta. Si asta, cum bine zicea o prietena, cand toti vrem intreaga casa. O casa. Acasa.******
vreau sa-l contrazic: relatiile de hol sunt misto.el pleaca strigand din usa:" vino sa te puuup ca pleeec..", relatia de balcon:avem pat pliant pe balcon, stam acolo in serile de vara printre flori cu pisica in brate, inghesuiti in patul acela mic , bem un vin bun si ascultam billy idol, fara cuvinte, fara nimic.
Omleta de duminica e intr-adevar geniala;))
- Entry for October 02, 2006
-
Statea singura acasa.nu a vrut sa plece nicaieri.era ea cu ea.s-a asezat pe covor cu ochii tinta in oglinda mare in care se reflectasera de atatea ori amandoi.s-a surprins la un moment dat vorbind cu femeia slabuta si plansa din oglinda:
"-Se zice ca de ce ti-e frica nu scapi.eu nu vreau sa-mi fie , dar..cum scapi de frica?
-te gandesti ca daca nu o sa-ti fie frica..poate o sa scapi, nu?
-o fi logic, nu o fi..dar mai intai trebuie sa scap de ea.imi impun sa nu ma gandesc, imi spun de multe ori in minte ca totul nu se intampla decat in imaginatia mea, incerc din rasputeri sa gasesc motive plauzibile pentru a crede in bine si in frumos, si in iubire si...ca sa ma exprim poetic..fleoshc.
-no way.se parea ca aceste notiuni nu sunt facute pentru tine.
-nu cred ca o sa fie bine, nu cred ca e totul frumos, nu cred in iubiri vesnice.sunt pregatita in orice moment de lupta aceea cu lacrimile ce vor curge.
-dar de ce trebuie sa curga neaparat lacrimi?asa e in lumea ta?
-zambete false de socializare, just being nice si atat.bine nu e decat cu el, in momentele alea in care ne reflectam amandoi in oglinda asta mare
-nu era bine cat ai stat singura?"
incepe sa zambeasca, sa-si aduca aminte ce se distra dansand aproape goala prin casa, cand facea bai interminabile cu spuma multa si devora cartile din biblioteca.
"- ai dreptate"
- pauza de masa
- stii cum e sa pleci in pauza de pranz de la munca sa bei o bere?nu iti trebuie mai mult de o ora ce-i drept.te duci la terasa, eventual daca mai ai si o companie placuta nu se poate sa fie mai bine de atat.afara soare , placut la terasa bine si frumos.te intorci la birou si parca nici nu mai conteaza ca mai ai 4 ore de stat acolo, parca ai inceput o noua zi.acum ma uit la colegi.nu-i vad facand asta in pauza lor de masa.majoritatea stau aici, sau se duc la supermarketul din colt, asta daca nu au cumva chef sa manance ciudateniile alea de foietaje sau daca nu si-au adus de acasa.de cele mai multe ori nu pleaca nimeni, e un fel de lene generala sau un fel de demonstratie care rezista mai mult.e devarat ca si eu am zile cand nu ma misc de aici dar..eu sunt eu, eu am zile cand nu mananc deloc:PTuesday September 26, 2006 - 02:38pm (EEST)
Monday, 26 January 2009
part 28
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment