Da, sunt o femeie puternica. Si cred ca majoritatea
cunoscutilor mei ar spune acelasi lucru..Uai..ce femeie! Barbatii se tem.
Femeile ma admira sau ma compatimesc: sarmana..nu e maritata..
Well... I`m a very powerful woman.
and I wish I was not. As fi vrut sa fi plans cand ma durea
si cand ma simteam pierduta. As fi vrut sa-mi sun apropiatii si prietenele sa
le zic ca nu e chiar asa:) ca doare ca dracu`.As fi vrut sa nu fiu femeia de
fier si sa nu imi inec amarul in petreceri, alcool si fumat excesiv. Nu zic..m-am
distrat, am uitat si m-am alinat si va multumesc tuturor ca ati raspuns
chemarilor mele. Ale tineretii valuri, tineretea aia timpurie. Ca acum o avem
pe aia adevarata - haha:)
Nu mai purtam acum bluze scamosate..sau, da..ca e bluza
preferata.E aia, pe care am purtat-o atunci...ahaa..in anul ala. Eu port bluza lui preferata si
creez acum amintiri, iar tricoul cu Nirvana, care a implinit anul asta 20 de
ani, e inca in dulap, don`t worry :)
As fi vrut uneori sa nu fiu femeia puternica si rationala.As
fi vrut sa dau drumul simtirilor si sa aleg cu inima. Who cares, after all ? As
fi vrut sa fiu Winnie-the-Pooh si sa am
intelepciunea pisicilor mele.
Dar nu asta am ales...
Am ales sa fiu eu, zwerg verboten, femeia de fier care scrie
rar si canta si mai rar si inca viseaza
vise de pisica si muzica si munti inalti si mancaruri orientale si neaparat
trezit invaluita de brate puternice si pupat excesiv pe umarul stang.
***O nota am: I don`t want to be a very powerful woman :) ,
I just want to be femeia de matase care scrie mai des povestile din capul ei si canta din cand in
cand, si viseaza vise de pisica si munti inalti, gateste mancaruri orientale si
se trezeste invaluita in brate puternice si pupaturi pe umarul stang.
Cu totii stam acasa, sau aproape toti :) si ne pocneste inspiratia sa varuim, sa facem curat, sa invatam ceva nou sau sa fim "parerologii de serviciu" pe diferite retele sociale. Am refuzat sa fac asta pana acum. Mi s-a parut ca as fi inca o voce pe internet experta in "parerologie" sau nu. Mi-a trecut insa pe la urechi intrebarea: de ce nu mai scrii?
Pai...scriu, dar altfel si cu un alt scop. Dar pentru ca de cateva zile mi se invart in cap idei si opinii pe care as vrea sa le fac auzite/citite, am zis sa continui blogul asta din aceasta epoca a pandemiei in care nu ma mai plimb si nici nu mai fac planuri de vacanta. Un lucru tot e bun pentru ca am ajuns sa traiesc pentru aici si acum.
Sub scuza unuia din punctele de pe declaratia pe proprie raspundere am iesit din casa. Asta fiind din ciclul cat de inventiv poate fi romanul daca vrea ceva. Aflu cu stupoare ca nu prea e :) Ies din casa pentru cumparaturi si pentru sport, ca tot romanul, nu? :)) Aici ma amuz pentru ca vad din ce in ce mai multi joggeri in zona in care locuiesc. O fi si asta un lucru bun pe care l-a adus pandemia, inafara delfinilor din Venetia.
Cand ies din casa oberv, remarc, ma amuz. Cateodata scriu cu zambetul pe buze unei persoane apropiate care stiu ca o sa inteleaga spiritul meu de gluma. Acum, serios: cum e sa vezi un individ cu masca pe fata cautand in cosul de gunoi? Ei bine , am vazut si asta. Sau cum e sa porti masca sub barba? Eee..asta pare o moda mai degraba.Toti avem masti, mai putin medicii, insa alegem sa le purtam sub barba sau doar pe gura pentru ca in acest fel...nu stiu..aici las sa completeze cine stie :)
Observ ca lumea o ia mai mult sau mai putin razna si recunosc ca am avut momente cand am simtit ca ma cuprinde si pe mine valul asta: cumpara 2 sticle de clor, sa fie! Mai ia un pachet de faina, daca nu mai gasesti?
Si, la naiba cu tot! Nu am mai gasit :))) Tot cartierul e intolerant la lactoza si cu siguranta au inventat o reteta noua pe baza de alcool sanitar, faina si drojdie. Intre timp pulpa de vita se vinde la jumatate de pret pentru ca romanul cumpara faina. Nu-i asa, ca-i amuzant? Noi mancam branzeturi fine, vita, lapte bio, fara lactoza evident si ne delectam cu vinuri scumpe pentru ca toate sunt la reducere. Mancati, dragi concetateni drojdie, faina, cartofi si spirt. Poate asa va trece cheful de plimbat cainele de 10 ori pe zi. Si apropo, daca tot stati in casa puteti sa va si spalati la cur ca sa nu mai folositi atata hartie igienica ;)
E trist orasul si frumos in acelasi timp.Mi-e dor sa ma plimb in Cismigiu, pe care pana de curand il simteam banal - traversandu-l zilnic de 2 ori pe zi. Tramvaiele trec hurducaindu-si vagoanele goale, autobuzele bazaie cu maxim un calator. Ma uit la ele zambind si ma bucur ca am o masca pe fata cu ajutorul careia ascund rictusul de pe fata mea.
Am putea la fel de bine sa ne continuam viata "normala" ( asta e un alt subiect despre care vreau sa scriu) cu mai multa grija, responsabilitate si igiena. Am putea sa folosim mijloacele de transport in comun, si am putea merge la birou si la piata, chiar si in parc daca nu am fi atat de neglijenti astfel incat sa ne bage astia fortat in case. Sau putem sa mai stam 2-3 luni asa, timp in care resursele se vor termina, toti vom fi in somaj sau muritori de foame sperand la vama veche si la un Expirat pana in zori in timp ce Gigel o sa dea cu " solutie" pe strazi sa ne fereasca de boala.
Nu mai bine gasim o "solutie" care sa ne curete de ignoranta? Sau o solutie pentru "las ca merge si asa"..sau una anti "dat cu mucii pe asfalt" si "flegmat" pe jos?
In alta ordine de idei hipsterii fericiti cad si se ridica, cu bong sau fara(de pe langa casa)
PS 1: ies la alergat, ca se pare ca au intrat toti astia cu catei
PS 2: to be continued (acum ca am revenit pe internet nu o sa ma opresc aici)
Se ia una bucata Vulpe muzicala, un Pitic vrajitor, o Oaie si un Beduin.
Se organizeaza ei cu mic cu mare,se verifica, se lusturiesc si isi bifeaza listele si pornesc in marea aventura.
Au la dispozitie 2 saptamani in care sa vada lumea si sa traiasca fara timp. Pornesc la drum un pic imbufnati pentru ca planurile de impachetare nu au iesit asa cum sperau si pentru ca norii se inversunau sa toarne galeti de apa peste inceputul lor de drum. Sa nu mai zic ca erau usor in contra- timp. Trebuiau sa ajunga la muzica. Si pentru ca nimic nu ar exista fara muzica, lucrul asta era existential.
Asa ca au indurat ploi si vant si oboseala pana au ajuns la mult asteptata muzica. Apoi au avut noapte de somn si zi de revenire la ganduri mai bune. Deja mood-ul de vacanta se instala dupa nici o zi, doar la vederea cladirilor impunatoare si gradinilor pline de trandafiri din capitala imperiala. Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, au pornit mai departe spre nord in urmatoarea zi.
Supriza mare la confluenta Dunarii cu Ilz-ul si Inn-ul. Micul oras cu cetate i-a facut sa se rupa si mai tare de viata de zi cu zi. Aproape ca nu mai stiau ce zi e cand au ajuns in orasul cu arhitectura medievala din nordul Bavariei. Oaia era din ce in ce mai bronzata de drum, Beduinul era in cea mai buna forma, iar Piticul si Vulpea se bucurau de tot peisajul.
Si pentru ca vazusera destul de multe orase si cladiri s-au indreptat carte muntii cei inalti.Asa ca au plimbat Beduinul si Oaia printre Alpi si Dolomiti.Au oprit la lacuri turcoise si au innoptat la poalele celor mai impresionanti munti din Europa langa Cinque Torri si Cristallo.
Drumul i-a purtat mai departe spre mare, caci, ce este o vacanta cu munte, dar fara mare. Adriatica i-a primit calda, pietroasa si plina de istorie. Zi de plaja si zi de vizitat insula au urmat pe nerasuflate. Piticul vrajitor era in extaz. Vulpea cam murea de cald. Oaia parea nepasatoare insa Beduinul torcea de placerea drumurilor virajate.
S-au bucurat de ambarcatiuni cu istorie si terase linistite si au plecat mai departe spre un festival de muzica - pai fara muzica nu ar exista nimic. Cate lucruri induram pentru muzica. Induram praf si soare si conditii mai mult sau mai putin comfortabile doar pentru a vedea, asculta, simti. Intre timp, in pauzele amiezilor desertice, preferau sa-l incalece pe Beduin si sa se refugieze pe langa lacuri sau alte orase imperiale - de date asta mai slave. Veselia era pe culmi. Oii nu-i mai pasa de soare sau vant. Beduinul indura soarele cu stoicism, iar Vulpea si Piticul se bucurau de fiecare bere si loc inedit ce le umplea spiritul de bucurie.
Zilele cu muzica au trecut pe nereasuflate asa ca s-au trezit strabatand nord-sud doua tari in 10 ore, doar cu muzica in gand. Drumul lung si neprietenos i-a insotit pana tarziu in noapte cand au ajuns la cetatea de origine romana din poalele Balcanilor pe care au vizitat-o a doua zi. Legendele legate de acel loc i-a facut sa urce cu mic cu mare pana sus sus de tot pentru a studia pietrele calugari.
Dupa multe poze si schimb de impresii, drumul era din nou al lor spre marea cea neagra, spre unul din cele mai serene locuri din lumea lor. Desi ploaia i-a insotit o bucata de drum, linistea si luna plina gasita la destinatie au sters toate emotiile drumului.
Noapte cu valurile in urechi si visele pe aripi de cormorani.
Calatoria nu se putea termina fara o inghetata pentru toata lumea pe malul Borcei, o cafea data in foc si calatori obositi. Unul cu nervi, altul fara ulei, unul mancat de tantari si celalat resemnat. Revenirea acasa s-a concluzionat cu multa dragoste si recunostinta, cu hotarare si revelatii.
Ce faci cand vrei?Cand vrei sa impresionezi, cand vrei sa dai totul, cand vrei sa renunti la tine..te enervezi? Dar cand vrei sa arati ca esti cel mai bun..Iti calci pe ego? Ce mai conteaza ego atunci cand vrei?
Te trezesti si la 5 atunci cand vrei ceva.
De ce?
Nimeni nu stie, doar tu.
Te-ai trezit vreodata la miezul noptii pentru ca mai aveai 5 pagini de citit? ..Eu da.
Te-ai trezit vreodata pentru ca uitasesi ceva?..Si eu.
Cand vrem ceva cu adevarat actionam cu toata fiinta noastra indiferent de ego, reguli sau societate, moraliate.Stim ca asta vrem.Sa fim noi cumva sau sa facem ceva pentru cineva. Si atunci nu mai conteaza nimic si nimeni, nu?
Pana cand te trezesti din dulcea agonie si realizezi ca esti mandru, sau rusinat..sau incantat sau nu mai vrei sa dai ochii cu nimeni.
Tot ce facem e sa ne demonstram noua sau, mai trist, celorlati ce putem face.
imi zicea un prieten ca s-a saturat sa arate ce stie ce poate, zi de zi..ca e un cosmar. Eu una ma simt fericita ca pot demonstra asta zi de zi.
___________________
S-a trezit cu zambet. S-a intins cat era de lunga (sau nu) si a simtit ca totul capata o alta forma. Motanul dormea la picioarele ei,lumina diminetii umplea camera, se auzeau pasari broaste si copacii de afara. Cand s-a intors, i-a vazut chipul linistit. Ar fi vrut sa-l sarute macar pe frunte..dar s-a gandit sa nu-l trezeasca. Si-a inceput ziua cu ganduri senine, cu chipul lui dormind imprimat pe retina si suflet. Putea sa se intample orice in ziua aia, ea avea imaginea, senzatia si cadoul ei.
Cred ca pot sa incep cu faptul ca asa ceva nu exista si cu asta e toata lumea de acod. Nu exista comunicare perfecta, nu exista atentie la detalii de ambele parti si nu exista pasiuni comune tot timpul.Nu exista decat bunavointa sau vointa sa faci o anumita relatie sa functioneze, sa vibreze , sa rezoneze si sa cante..da sa cante cantecul de dragoste la care viseaza toata lumea.
Cred si pentru asta o sa las disclaimer aici: tot ce scriu e doar parerea mea, neavizata, de om normal( sau cel putin asa imi place sa cred), care crede in fapte si in vibratii, in energii si intelegere, om reactiv care a invatat sa fie mai putin reactiv (si mai are multe de invatat), om care prefera sa fie autentic, caruia ii place sa scrie doar atunci cand are ceva de zis desi de multe ori ar zice mai multe decat aud cei din jur. Tot ce scriu aici, cel putin, sunt niste "interioare", cum imi place mie sa le zic, dar nu e jurnalul meu..nu a fost si nu va fi. Aici, ce-i drept scriu cand sunt intrigata si am intrebari existentiale si astept reactii.
Revenind la relatii - a nu se intelege ca fac referire doar la relatiile de amor, fie ele intre sexe diferite sau acelasi, cred cu putere ca in primul rand trebuie sa vrei sa fii intr-o relatie cu un om, sa socializezi, sa vorbesti, sa-i vrei apropierea - si asta nu tot timpul. Imi amintesc de oamenii din gasca din copilarie care erau asa dependenti de oamenii din grup, incat erau in stare sa se supere daca hotaram sa iesim sau sa plecam doar 3 din noi - pentru ca ceilalti nu aveau timp/loc etc..Faptul ca sunt intr-o relatie cu cineva, nu cred ca ma leaga printr-un cordon ombilical invizibil, nici daca sunt maritata cu persoana respectiva.
Cred ca intr-o relatie trebuie sa existe respect: inafara de injurii care ar trebui sa lipseasca cu desavarsire, cred ca trebuie sa existe respect pentru munca celuilalt, pentru alegerile si doleantele lui. Ei...:) daca vrea sa se arunce de pe bloc sub inflenta substantelor narcotice, nu zic sa-i respectam decizia, doar zic ca unii oameni invata din greseli si atunci e mai bine sa-i lasi "sa se dea ei cu capul", chiar daca o sa-i doara.Tu trebuie doar sa fii pregatit sa fii acolo.
Cred ca e necesar sa-l lasi pe celalalt sa fie el, asa cum e si apoi sa decizi daca mai vrei sa fii in compania lui sau nu. Dar, lasa-l sa fie..nu-i spune tu ce sa faca, ce sa gandeasca, ce sa spuna..(decat daca vrei sa-l placa parintii tai pentru ca tu adori persoana respectiva :))) )
Cred in pasi prin care e bine sa treaca o relatie sanatoasa: cunoastere, relationare, cunoasterea anturajului, discutii despre animale, copii si relgie are involved ca sa nu mai zic despre asteptari financiare.
Cred ca e bine sa-l stii pe cel de langa tine bolnav, frustrat, plangacios..sa stii ce te asteapta in relatia cu el.Daca te "coafeaza" bine..daca nu..stai singur (haha)
Cred in rabdare si sinceritate, cred ca daca esti autentic, doar atunci poti avea prietenia pe care te poti baza..sau nu. De ce zic sau nu? Unii oameni sunt buni ascultatori, dar nu buni saritori; unii oameni trec prin perioade de 1-2 zile, saptamani sau ani cand sunt focusati doar pe ei. Eu i-as lasa acolo si i-as iubi in taina (love you & miss you DR-ex DD, CM si AM btw) pana cand vad si lumea exterioara.
Daca nu o mai vad niciodata, probabil o sa ma frustrez, dar nu o sa ma supar pe ei si o sa-i iubesc in continuare.
Sunt multe de spus si de combatut pe aceasta tema.Poate o sa mai revin asupra ei, poate nu.De ce am facut asta acum? Pentru ca am simtit ca am puterea sa fac asa..well..we all get old and brave? Don`t we?!
Disclaimer2: nu fac mereu tot ce zic :)- nu iese chiar asa..
