Uneori

uneori vreau sa fac mai mult decat fac
in loc sa inspir adanc si sa tac
pot sa tip,pot sa urlu, pot sa rad
sau sa zambesc...

ti-a venit vreodata sa te ridici brusc de la birou, sa inchizi laptopul, sa-ti pui haina si sa pleci? Sa pleci pentru ca ai chef sa te plimbi si simti ca nu esti productiv azi.Si sa te intorci maine, la prima ora de dimineata cu chef si spor pentru taskurile zilnice. Se intampla uneori sa nu traiesti pe acelasi fus orar cu programul  de lucru si sa ai chef de muncit seara sau cu noaptea in cap, iar ziua sa o pastrezi pentru citit si plimbat prin parcuri sau pur si simplu pe strazile orasului, cercetand oamenii, ascultand zumzetul orasului si minunadu-te de impactul anotimpului asupra naturii urbane.

uneori vrem sa facem mai mult si suntem nevoiti sa ne punem intrebari. Intrebari la care raspunsul nu e usor.Ce vreau sa fac acum? Ce as face daca nu ar exista bani, cum m-as comporta daca nu ar exista norme. Haha..asta nu e simpatica deloc :)

Uneori vrei sa canti, alteori vrei sa te duci pe campii.

***Unde sunt campiile acestea?- as vrea si eu sa stiu..m-am gandit uneori ca sunt in Patagonia. Acolo am auzit ca sunt niste campii frumoase.Dar, daca cer prea mult ma duc si in Baragan.

Si cand nu mai vrei sa faci nimic din ce faci, cum faci?ce faci? Te ascunzi in exterior sau interior, dupa masti sau grimase, te superi pe omenire sau pui masca de clovn? Uneori, da, nu vrei sa faci nimic.

Alteori nu faci nimic si lucrurile se intampla doar pentru ca esti prezent.

aleg altceva

Nu te gandi foarte mult, fa ce simti, lucrurile oricum nu le poti controla.Oricat ai vrea sa ai siguranta aia ca stii ce se va intampla maine, nu o ai.Asa e crunta si incantatoarea realitate.
Care ar mai fi farmecul sa deschizi ochii a doua zi? De ce ai face asta? Sa vezi ceea ce stii deja?!

Buddhistii spun ca cel mai bun si cel mai rau lucru pe lumea asta este faptul ca nimic nu dureaza pentru totdeauna. Si atunci, hai sa ne bucuram si sa ne intristam in acelasi timp - daca am putea face asta...Lucrurile se schimba si noi nu putem decat sa alegem si de ce am alege sa fie rau...Oh, well..multi aleg si asta: sa vada ce e rau sa se planga, dar asta e o alta poveste...
Si atunci iei totul ca pe o provocare, ca pe o sansa de a invata ceva si inveti sa te bucuri. Zic inveti pentru ca nu stii asta de la inceput. La inceput bajbai intre deprimare, nostralgie si regret. Apoi vezi ca viata nu se termina atunci cand credeai tu si apare alta provocare. Evident, ai din nou de ales: accepti sau nu.
Ma intreb cat de constienti suntem majoritatea din noi de toate astea. Cati ne punem intrebari si cati alegem sa imbratisam schimbarea cu bucurie. Cati alegem sa privim despartirile ca pe o nouaa sansa sau o noua usa deschisa? Cati alegem sa primim singuratatea in viata noastra ca o provocare spre a ne cunoaste? Cati alegem sa ne bucuram de saracie ca de o noua lectie de a ne organiza mai bine, de a renunta la nimicuri?

Nu putem controla nimic. Si atunci  de ce sa pierdem vremea lamentandu-ne de diverse? Putem controla ceva, in schimb - s-a gandit Divinitatea la toate :) felul cum reactionam sau suntem noi. Avem de ales in fiecare clipa din timpul asta, petrecut in viata asta.

What do you choose?

I chose something else...which reminds me of..reasons

De Perseide

Singuratatea nu e intotdeauna prietena, insa in seara asta e. Se bucura de fiecare adiere de vant si de fiecare gand care strabate autostrada gandurilor. Se aud greierii si isi concentreaza privirea pe cer poate poate vede o stea cazatoare.Sunt Perseidele. Ar trebui sa vada multe. In buricul targului e mai greu, desi sta intr-o zona linistita, unde aude greieri, luminile orasului  se incapataneaza sa ascunda bolta cereasca.

Si-a aprins o tigara pe balcon si incearca un fel de "impamantenire cu sine", nu de alta dar ultima luna a fost cam tumultoasa. Vacanta mult visata i-a adus aminte ca e om si are pasiuni, gandurile s-au mai asezat. E greu sa traiesti in lumea asta in care trebuie sa demonstrezi tot timpul cat de bun si minunat esti. Si mai greu e cand pe langa toata lupta zilnica trebuie sa accepti frustrari si sa pleci acasa cu noduri in gat. Sa nu mai zic de proteste pasnice de la care pleci gazat ca un sobolan pentru ca ai venit sa-ti exprimi indignarea. Momente vesele si mai putin vesele. Momente frustrante si momente pline de implinire.

Aprinde a doua tigara si face o recapitulare a ultimei luni: pisica, flori, prieteni, vacante, mare, condus noaptea, plans, indignare, rasarit de soare, exaltare, ras, mirare, frica, somn, emotii, muzica, nesiguranta, intrebari, imbratisari, excitare, dorinta, raspunsuri, libertate, plans de fericire, plans de frustrare, zambete tampe, poze, regasire, somn de pisica, baie in mare, calcule...au fost ceva.

Lipseste muntele si lipsesc stelele cazatoare care nu se vad de lumina orasului. Lipseste linistea unei tari frustrate si lipseste demnitatea si responsabilitatea propriilor actiuni ale oamenilor printre care m-am nascut si al carui neam se pare ca apartin. Lipseste empatia si curajul autenticului. 

Dar cel mai mult in seara asta lipsesc stelele cazatoare.

PS: as fi pus sursa pozei, dar am primit-o de la un om drag

stuff (part..16+n)

S-a trezit un pic amortita si nu prea stia daca a dormit mult sau putin.Nu reusea la ora aia sa identifice exact ce simte. S-a uitat la ceas si a bombanit in gand."Damn, si duminica ma trezesc la 7" apoi si-a gasit drumul spre bucatarie unde s-a apucat  sa pregatesca "sfanta cafea" si pentru ca era duminica s-a hotarat sa-si faca un mic dejun pe cinste. Zis si facut. Oricum nu se trezise bine pana cand a terminat. Observa doar.Si si-a dat seama ca mereu observa chestii.Unele funny, altele mai putin funny si uneori chiar reactioneaza la acesti stimuli exteriori..sa-i zicem asa. Despre asta a tot discutat. Si-a gasit chiar si cativa oameni cu care sa impartaseasca pe loc ce vede sau aude , fara sa se simta judecata , sau cel putin asa spera - ca nimanui nu i se pare ca e ciudata daca se amuza sau este intrigata de lucurui pe care alti oameni le gasesc normale.
A stat asa si a mai mormait la cafea si auzea radioul undeva in departatre, chit ca aparatul se afla la nici 30 de cm de ea. A inceput sa-si faca planuri de vacante si concerte si ganduri aiurea pe plaje si in orase necunoscute. Sunt bune momentele ei de visare. Macar atunci nu se mai gandeste la nimic din ce o scoate din zen-ul ei. Si-a amintit ca e creativa si ca iubeste sa gradinareasca.Si pentru ca tot a avut o zi intreaga doar pentru ea s-a apucat sa faca ce-i place.Uneori sunt bune si zilele astea pentru care nu are niciun plan. In zilele astea are grija de sine.

Nu dureaza mult pana se activeaza la loc, sa-si gaseasca de facut, de dus, de intalnit, alergat si tot asa. But, who`s counting?

Ah..da..ea...

Asa ca bucuria momentelor cand se transforma in femeia pisica este infinita. Atunci are timp sa-si spuna chestii, sa se auda si sa traga concluzii. Uneori se intreaba daca toata lumea face la fel. Presupune ca da si incepe sa fie curioasa de "ce o fi in mintea oamenilor?" Desi intuitia rareori o inseala, e in continuare curioasa. Oamenii se ascund de teama. Si ea face asta. Oamenii nu spun lucrurilor pe nume de frica sa nu-si raneasca ego-ul sau sa-si strice reputatia sau de frica de ce o sa gandeasca cei din jur.

Damn, that fear!

Admira oamenii carora nu le e frica sa spuna.Stie cativa si chiar se gandeste cu jind. A invatat in schimb sa invete de la ei.Sa mai lase din jind si sa invete..Asa a ajuns sa se bucure de duminici lenese si materializate intr-un fel de "spa psihologic".

loc de surprize

Hectic
Si te lasi surprins, si vrei sa nu te mai gandesti, si esti fericit, nu..nu esti zen..esti doar bine cu tine.Uneori incercam prea mult.Uneori incercam sa dormim practicand mindfulness.( no..my friend - parca o aud pe A. vorbind in engleza cu accent indian), nu asta e solutia.

Incercam prea tare..prea ca la tara

Hai sa lasam si loc de surprize..mda nu tot timpul cele mai fericite, mai ales daca esti lunatic( uite de aia nu cred in zodii, ca ar trebui sa fiu venusiana..si sunt lunatica :)) )
Hai sa traiesti, hai sa simti, hai sa te bucuri de tot ce ai.

Experimentez senzatii noi. Plang cand vreau, rad cand vreau, ma las sa fiu eu fara sa imi pese prea mult de cum vor reactiona cei din jur..si reactioneaza bine :)

My power is the new sexy..my confidence is the new sexy..my..all me..mi-au trebuit niste ani sa invat asta si pentru asta multumesc tuturor pe care i-am intalnit si care au avut deschiderea sa-mi ofere astfel de surprize..
si daca cumva ma insel..that`s it..viata mea, jocul meu, regulile mele, deciziile mele :)

Special thanks : Delia D, Erica, Johnny B, Elis, Son, Sis, Paul P, Tarek, Valentin, Marius, Iulian , Smara, Cristina M (my yoga sister from another mother), Britta, Ale, Delia T, Octav, Irene, Ovidiu A., muntomanilor si vamaiotilor mei, muzicalilor, spiritualilor si rabdatorilor , yoghinilor, sportivilor- pentru ca sunteti sau ati fost acolo cand am/ avut nevoie de voi si fara sa va cer asta. Ordinea e pur intamplatoare.

buna, vrei o "seminta" ?

Si uite asa trec zilele si noi ne dam seama ca suntem mai intelepti sau nu.Radem, ne enervam, facem haz necaz si trecem mai departe. Uneori ne luam o vacanta sa respiram alt aer.
Apoi ne intoarcem la to do list-ul ala. Cumva, dupa o perioada devine natural sa te intorci la asta. Asta esti la urma urmei, nu? sau..nu?
Sau poate ai o epifanie, ca tot e la moda cuvantul asta, si te trezesti iluminat sau te trezesti razand pe strada sau te vezi cu cea mai buna prietena si ai o seara in care razi mult si bine..zic si eu.

Dupa o zi in care, conform programului, te trezesti la 5:30, iti mananci salata si iti bei cafeaua, iti iei vitaminele si bifezi ora de sport, te imbraci  de birou si pornesti semi-voios sau semi-treaz spre birou. Te gandesti sa treci pe la..mega (nimic surprinzator pana aici) sa iei una alta si... te trezesti cu toata populatia orasului in magazinul in care esti si tu. Nu-i nimic, ramai calm pe pozitii si-ti spui..nu-i nimic..e doar mijlocul saptamanii, rabdare sa avem. Evident, intarzii si te simti (mega - ca tot vii de acolo)dubios cand intri in birou.( nu-i nimic, trece si asta) Si incepe "dansul" in care sari de la un ritm la altul de la o melodie la alta de parca dansezi pe muzica unui dj nehotarat.Te trezesti stabilind intalniri la care intarzii sau le amani pe maine doar pentru ca azi este joi si nu miercuri, asa cum ai crezut tu pana la ora 16..ish

Nu-i nimic, te regrupezi si treci mai departe cu scuzele de rigoare. Stai la birou pana nu mai poti sa gandesti si o pornesti semi-treaz, semi-vesel( nici tu nu stii de ce) spre locul de intalnire. Metroul e dubios de gol ..sau nu...rush hour s-a dus demult, tu doar ai stat over-time..again, dar e bine si e liniste.Poti sa citesti.

Razi vreo doua ore dupa care te indrepti spre urmatoarea locatie de unde ai de recuperat chestii. Iti zici in gand: ce bine ca stau aproape, merg pe jos spre casa, ma bucur de seara asta linistita. Mare ti-e surpriza cand realizezi ca de recuperat ai un scaun. Dar nu-i nimic, pleci cu scaunul asa pe umar, la palton si poseta spre casa..ca doar stai aproape. Drumul asta l-ai facut de cateva zeci de ori, deci nimic surprizator..sau..te trezesti cu un pusti de etnie..necunoscuta- sa-i zicem- care te abordeaza cu un "buna, buna, vrei o seminta?" si apoi scuipa o coaja...Capat!! - sau cel putin asa imi zice prietena mea in timp ce eu ii scriu din mers pe whatsapp,cu scaunul pe umar si o sacosa in cealalta mana. Inca sunt valabila se pare :) pentru pustii de 10 ani, mai ales atunci cand cari un scaun pe umar, incercand cumva sa nu-ti pierzi din "demnitatea" omului imbracat la camasa si pantof.

Bine ca ajungi acasa; si dupa ce ai dat cu scaunul nou de toti peretii, te primeste asa cum trebuie Pink Floyd..si Yoda..nu, nu iau nimic..asta canta la radio-ul pornit si asa se numeste pisica :)
Capat!

Am aflat de ce

Si cum stateam asa si te ascultam..asta dupa aproape un an dupa ce relatia noastra se incheiase, relatie care a durat un numar de ani, mi-am dat  seama de ce m-am indragostit de tine si nu de altul, mi-am dat seama de ce te iubeam.Tu erai omul care ma ducea in locuri noi si eu iubesc locurile noi. Tu erai omul cu initiativa si eu am o slabiciune pentru oamenii astia. Tu te uitai tamp la mine, prin mine si cand te intrebam unde esti imi spuneai sincer unde :) in cutia cu nimic sau la ziua de maine, sau la cea de ieri.
Mi-ai confirmat din nou ca mirosi bine..asta cu mirosul este o bila alba sau, in caz contrar una foarte neagra, de nesters.
Te iubeam pentru ca stii sa-mi asculti nimicurile cu zambetul pe buze, desi probabil te plictiseam maxim uneori. Te mai iubeam pentru entuziasmul cu care imi prezentai lucrurile care te pasioneaza. Te iubeam pentru ca esti discret si stii sa ceri o nota de plata si sa o platesti doar tu , fara prea mare tam tam. Te iubeam pentru ca ma faceai sa rad si sa fiu autentica atunci cand fac asta.
Te iubeam pentru ca stiai cand vreau o a doua bere si ma lasai cu mine cand faceam poze sau scriam.

Dar se intampla viata..si oamenii..si daca, intamplator nu ne prindeau toate astea in plasa lor, poate continuam.

Insa, daca ne lasam coplesiti, toata iubirea asta moare ca o floare pe care nu o uzi. Si apoi toata iubirea aia moare si se transforma, la fel ca floarea, in ceva putrezit si urat mirositor de care abia astepti sa scapi...

stiu..da, eu stiu

Stiu ca am zile proaste si zile bune, stiu ca ma trezesc cu chef sau fara, dar am invatat ca acest chef mai vine si mancand. Stiu ca sunt dubioasa uneori sau ca am zile in care nu am chef de nimeni...Stiu ca am ranit si o sa mai ranesc oameni. Si mai stiu ca asa cum stiu sa ma bucur de natura, asa stiu sa nu vad nimic daca nu vreau, sa fiu defensiva si agresiva.

Stiu ca sunt puternica, dar uneori uit. Stiu ca toate sunt trecatoare, dar si asta uit uneori. Stiu pentru ca am citit, pentru ca am ascultat pentru ca am stat pe margine sa observ. Si mai stiu pentru ca am muncit, pentru ca din diferite motive ma ambitionez sa nu uit sa scriu si sa citesc, sa cant, sa alerg sa am grija de mine. Stiu pentru ca iubesc frumosul si traiesc in bula mea roz pal argintie si turcoise in acelasi timp in care oamenii sunt buni, nu iei nimic personal si lumea ta este fix oglinda gandurilor tale. Si mai stiu ca iti trebuie rabdare si prezenta in tot ceea ce faci. Stiu ca e important sa crezi in actul creativ si sa vezi partea buna a oamenilor..altfel o sa ai o lupta eterna cu tine.

Stiu sa repar o priza, sa schimb un ghiveci, sa cant la chitara vioara si pian, sa dansez, sa ma dau cu schiurile, stiu sa folosesc o masina de spalat, un blender si stiu sa-mi instalez windows, stiu sa caut pe net, stiu sa gatesc orice (aproape), stiu mirosul oamenilor, stiu pasul oamenilor, stiu vocea lor.

Stiu muzica - prea multa uneori, ar zice unii :) Stiu sa merg pe motocicleta si stiu sa conduc o masina, stiu sa merg pe patine si stiu sa merg cu bicicleta. Stiu sa fac un nod dublu opt si sa tai un blat de tort.

Stiu sa mangai, stiu sa tin in brate, stiu sa-mi fie dor si stiu sa plang in tacere si stiu sa o iau de la capat. Apoi mai stiu sa fac o cafea buna si o prajitura de morcovi.

Stiu zile de nastere si numere de telefon. Stiu cum e sa-ti fie lene si sa-ti fie somn. Stiu cum e sa nu ai stare. Stiu cum e sa-ti doresti sa ai radacini si nu prea. Stiu sa rad singura sau sa plang. Stiu sa sa nu zic nimic 3 zile si stiu sa vorbesc 3 ore doar eu.

Stiu ca uit tot ce stiu, dar imi aduc aminte imediat dupa.
Sper nu uit sa recitesc asta daca voi avea Alzheimer :))

franturi despre simtiri si liniste

se zbate intre ce e bine si ce isi doreste. Stie foarte bine ca "ce e bine" nu exista.Stie mult prea bine ca nu exista bine si rau si toate depind de circumstante. Ca te simti bine acum intr-o anumita situatie, maine s-ar putea sa nu-ti priasca atat de mult. Sunt atatea variabile incat uneori simte ca ameteste daca incepe sa le calculeze..Asa ca mai ia o pauza.
Si atunci, se zbate intre frici  - naiba sa le ia - si puterea pe care o simte uneori, puterea aia cu care poate sa isi sustina orice parere, sa convinga pe oricine si sa mute toti muntii din loc.

Dimineata a venit ca oricare alta insa nu a resimit-o asa. Acum era racoare in camera si se simtea vesela. S-a intins ca o pisica , apoi si-a exprimat intentia pentru ziua respectiva.Voia sa fie vesela ziua intreaga. Asta a fost toata intentia. Insa nu i-a iesit...sau ma rog,nu total, partial. Dar ce inseamna partial cand iti doresti totul?

Experientele noi si increderea oamenilor i-au adus  incredere si zambete. Putea sa cante cu voce tare, sa rada si sa se joace fix asa cum isi dorea. Uneori chiar isi permite sa se alinte..doar pentru ca poate - da, asta este alintul suprem.

Miros de scortisoara, o baie calda si pisica torcand in brate. Citeste o carte si langa are un pahar de vin. Din cand in cand ii bazaie telefonul, dar alege sa-l ignore. Nimic nu o sa deranjeze seara asta..nici macar omul catre care gandurile i se pierd din cand in cand. Seara asta este pentru ea si atat.

Isi doreste uneori sa spuna muulte lucruri, iar alteori sa taca si sa-si savureze linistea mult dorita. Ar dori, de fapt, sa aiba curajul sa spuna acele lucruri multe..dar nu le spune. Linistea e mai pretioasa. Sau frica e prea mare. Atunci cand spui sincer lucruri, risti sa te simti vulnerabil in fata celui caruia ii spui..si atunci, ce faci? Risti? Cel mai probabil, nu.
Mai bine taci si lasi lucrurile sa se intample asteptand sa dea un semn celalalt..sa vina el spre tine, sau sa para interesat. Ce tampenie! Asta tot din frica vine?..

Apoi rade, dar nu-si recunoaste rasul. E un ras lucrat si prefabricat sa "dea bine" si  sa fie "prietenos". Cum ar fi  sa rada ironic de fiecare data cand simte asta ? Probabil eliberator :)

...............................................................................................................


Important e sa simti si chiar daca simti franturi sau frica, liniste, veselie sau tristete sa le simti si sa fii constient de asta si sa le accepti. Uneori radem din tot sufletul, alteori nu stim cum sa inabusim furia sau tristetea. Hai  sa nu le ingropam..ci sa le simtim, sa trecem prin ele si sa invatam. De cele mai multe ori ne ferim sa fim noi, sa iubim sau sa spunem ce gandim.

Poate daca am spune ce simtim ar fi mai liniste..macar in capul nostru

out..in..pe undeva pe acolo

Se intampla asta de cateva ori pe an sau poate de mai multe ori in functie de persoana. Se intampla sa nu ai chef sa te ridici din pat sau sa porti o conversatie. Se mai intampla sa nu-ti doresti nimic si in acelasi timp sa iti doresti totul. Tragi obloanele si stai asa contemplativ la nimic.

Apoi, se intampla sa fii nevoit sa iesi din zona de comfort.Si atunci e usor infricosator, dar autentic in acelasi timp. Multi din noi dam inapoi de la acest scenariu.
Nu mai bine stau eu in camera mea cu obloanele trase contempland la nimic? Sau nu mai bine imi vad eu de programul meu zilnic?

Cum ar fi daca intr-o zi ti-ai arunca lista cu lucruri de facut la gunoi? Azi nu ai nimic de facut..ce faci?

Iti zic eu.Nu o faci? Stii de ce? Pentru ca e al naibii de infricosator sa iesi din roata ta de hamster. S-ar putea sa ametesti, sa nu stii incotro..

Incerc sa imi dau seama de unde vine frica asta si "povestea" cu zona de comfort. Sunt programari genetice? De ce ne e frica ? De inedit? De penibil - ne-o fi zis cineva ca e aiurea sa fii penibil la un moment dat, asta sigur. Ne e frica sa fim noi si atat?..Cam trist.
Razi, daca vrei sa razi. Plangi, daca vrei sa plangi. Stai in casa inchis 3 zile si apoi aduna tot ce ai si muta-te in Brazilia sau in Groenlanda.
Ia-ti o zi libera sa mergi la spa sau sa stai in casa sa citesti sau dormi.Ai grija sa fie marti sau miercuri.
Fugi undeva un lume, oriunde doar de dragul de a experimenta lucruri noi!
Iesi din zona aia in care doar hainuta sau inelul sau masina te fac fericit! In care esti fericit daca seful te lauda sau ai rezistat o saptamana la job fara o criza de nervi.

Nu te mai bucura ca a trecut saptamana. A trecut o saptamana din viata ta in care ai trait de pe o zi pe alta asteptand week-end-ul.Ai facut ceva pentru tine?

Si..ma intreb in fiecare zi: Ce vreau sa fiu azi?Ce vreau sa simt azi? Unde vreau sa fiu azi?