Si cum stateam asa si te ascultam..asta dupa aproape un an dupa ce relatia noastra se incheiase, relatie care a durat un numar de ani, mi-am dat seama de ce m-am indragostit de tine si nu de altul, mi-am dat seama de ce te iubeam.Tu erai omul care ma ducea in locuri noi si eu iubesc locurile noi. Tu erai omul cu initiativa si eu am o slabiciune pentru oamenii astia. Tu te uitai tamp la mine, prin mine si cand te intrebam unde esti imi spuneai sincer unde :) in cutia cu nimic sau la ziua de maine, sau la cea de ieri.
Mi-ai confirmat din nou ca mirosi bine..asta cu mirosul este o bila alba sau, in caz contrar una foarte neagra, de nesters.
Te iubeam pentru ca stii sa-mi asculti nimicurile cu zambetul pe buze, desi probabil te plictiseam maxim uneori. Te mai iubeam pentru entuziasmul cu care imi prezentai lucrurile care te pasioneaza. Te iubeam pentru ca esti discret si stii sa ceri o nota de plata si sa o platesti doar tu , fara prea mare tam tam. Te iubeam pentru ca ma faceai sa rad si sa fiu autentica atunci cand fac asta.
Te iubeam pentru ca stiai cand vreau o a doua bere si ma lasai cu mine cand faceam poze sau scriam.
Dar se intampla viata..si oamenii..si daca, intamplator nu ne prindeau toate astea in plasa lor, poate continuam.
Insa, daca ne lasam coplesiti, toata iubirea asta moare ca o floare pe care nu o uzi. Si apoi toata iubirea aia moare si se transforma, la fel ca floarea, in ceva putrezit si urat mirositor de care abia astepti sa scapi...
No comments:
Post a Comment