De Perseide

Singuratatea nu e intotdeauna prietena, insa in seara asta e. Se bucura de fiecare adiere de vant si de fiecare gand care strabate autostrada gandurilor. Se aud greierii si isi concentreaza privirea pe cer poate poate vede o stea cazatoare.Sunt Perseidele. Ar trebui sa vada multe. In buricul targului e mai greu, desi sta intr-o zona linistita, unde aude greieri, luminile orasului  se incapataneaza sa ascunda bolta cereasca.

Si-a aprins o tigara pe balcon si incearca un fel de "impamantenire cu sine", nu de alta dar ultima luna a fost cam tumultoasa. Vacanta mult visata i-a adus aminte ca e om si are pasiuni, gandurile s-au mai asezat. E greu sa traiesti in lumea asta in care trebuie sa demonstrezi tot timpul cat de bun si minunat esti. Si mai greu e cand pe langa toata lupta zilnica trebuie sa accepti frustrari si sa pleci acasa cu noduri in gat. Sa nu mai zic de proteste pasnice de la care pleci gazat ca un sobolan pentru ca ai venit sa-ti exprimi indignarea. Momente vesele si mai putin vesele. Momente frustrante si momente pline de implinire.

Aprinde a doua tigara si face o recapitulare a ultimei luni: pisica, flori, prieteni, vacante, mare, condus noaptea, plans, indignare, rasarit de soare, exaltare, ras, mirare, frica, somn, emotii, muzica, nesiguranta, intrebari, imbratisari, excitare, dorinta, raspunsuri, libertate, plans de fericire, plans de frustrare, zambete tampe, poze, regasire, somn de pisica, baie in mare, calcule...au fost ceva.

Lipseste muntele si lipsesc stelele cazatoare care nu se vad de lumina orasului. Lipseste linistea unei tari frustrate si lipseste demnitatea si responsabilitatea propriilor actiuni ale oamenilor printre care m-am nascut si al carui neam se pare ca apartin. Lipseste empatia si curajul autenticului. 

Dar cel mai mult in seara asta lipsesc stelele cazatoare.

PS: as fi pus sursa pozei, dar am primit-o de la un om drag