stuff (part..16+n)

S-a trezit un pic amortita si nu prea stia daca a dormit mult sau putin.Nu reusea la ora aia sa identifice exact ce simte. S-a uitat la ceas si a bombanit in gand."Damn, si duminica ma trezesc la 7" apoi si-a gasit drumul spre bucatarie unde s-a apucat  sa pregatesca "sfanta cafea" si pentru ca era duminica s-a hotarat sa-si faca un mic dejun pe cinste. Zis si facut. Oricum nu se trezise bine pana cand a terminat. Observa doar.Si si-a dat seama ca mereu observa chestii.Unele funny, altele mai putin funny si uneori chiar reactioneaza la acesti stimuli exteriori..sa-i zicem asa. Despre asta a tot discutat. Si-a gasit chiar si cativa oameni cu care sa impartaseasca pe loc ce vede sau aude , fara sa se simta judecata , sau cel putin asa spera - ca nimanui nu i se pare ca e ciudata daca se amuza sau este intrigata de lucurui pe care alti oameni le gasesc normale.
A stat asa si a mai mormait la cafea si auzea radioul undeva in departatre, chit ca aparatul se afla la nici 30 de cm de ea. A inceput sa-si faca planuri de vacante si concerte si ganduri aiurea pe plaje si in orase necunoscute. Sunt bune momentele ei de visare. Macar atunci nu se mai gandeste la nimic din ce o scoate din zen-ul ei. Si-a amintit ca e creativa si ca iubeste sa gradinareasca.Si pentru ca tot a avut o zi intreaga doar pentru ea s-a apucat sa faca ce-i place.Uneori sunt bune si zilele astea pentru care nu are niciun plan. In zilele astea are grija de sine.

Nu dureaza mult pana se activeaza la loc, sa-si gaseasca de facut, de dus, de intalnit, alergat si tot asa. But, who`s counting?

Ah..da..ea...

Asa ca bucuria momentelor cand se transforma in femeia pisica este infinita. Atunci are timp sa-si spuna chestii, sa se auda si sa traga concluzii. Uneori se intreaba daca toata lumea face la fel. Presupune ca da si incepe sa fie curioasa de "ce o fi in mintea oamenilor?" Desi intuitia rareori o inseala, e in continuare curioasa. Oamenii se ascund de teama. Si ea face asta. Oamenii nu spun lucrurilor pe nume de frica sa nu-si raneasca ego-ul sau sa-si strice reputatia sau de frica de ce o sa gandeasca cei din jur.

Damn, that fear!

Admira oamenii carora nu le e frica sa spuna.Stie cativa si chiar se gandeste cu jind. A invatat in schimb sa invete de la ei.Sa mai lase din jind si sa invete..Asa a ajuns sa se bucure de duminici lenese si materializate intr-un fel de "spa psihologic".

loc de surprize

Hectic
Si te lasi surprins, si vrei sa nu te mai gandesti, si esti fericit, nu..nu esti zen..esti doar bine cu tine.Uneori incercam prea mult.Uneori incercam sa dormim practicand mindfulness.( no..my friend - parca o aud pe A. vorbind in engleza cu accent indian), nu asta e solutia.

Incercam prea tare..prea ca la tara

Hai sa lasam si loc de surprize..mda nu tot timpul cele mai fericite, mai ales daca esti lunatic( uite de aia nu cred in zodii, ca ar trebui sa fiu venusiana..si sunt lunatica :)) )
Hai sa traiesti, hai sa simti, hai sa te bucuri de tot ce ai.

Experimentez senzatii noi. Plang cand vreau, rad cand vreau, ma las sa fiu eu fara sa imi pese prea mult de cum vor reactiona cei din jur..si reactioneaza bine :)

My power is the new sexy..my confidence is the new sexy..my..all me..mi-au trebuit niste ani sa invat asta si pentru asta multumesc tuturor pe care i-am intalnit si care au avut deschiderea sa-mi ofere astfel de surprize..
si daca cumva ma insel..that`s it..viata mea, jocul meu, regulile mele, deciziile mele :)

Special thanks : Delia D, Erica, Johnny B, Elis, Son, Sis, Paul P, Tarek, Valentin, Marius, Iulian , Smara, Cristina M (my yoga sister from another mother), Britta, Ale, Delia T, Octav, Irene, Ovidiu A., muntomanilor si vamaiotilor mei, muzicalilor, spiritualilor si rabdatorilor , yoghinilor, sportivilor- pentru ca sunteti sau ati fost acolo cand am/ avut nevoie de voi si fara sa va cer asta. Ordinea e pur intamplatoare.

buna, vrei o "seminta" ?

Si uite asa trec zilele si noi ne dam seama ca suntem mai intelepti sau nu.Radem, ne enervam, facem haz necaz si trecem mai departe. Uneori ne luam o vacanta sa respiram alt aer.
Apoi ne intoarcem la to do list-ul ala. Cumva, dupa o perioada devine natural sa te intorci la asta. Asta esti la urma urmei, nu? sau..nu?
Sau poate ai o epifanie, ca tot e la moda cuvantul asta, si te trezesti iluminat sau te trezesti razand pe strada sau te vezi cu cea mai buna prietena si ai o seara in care razi mult si bine..zic si eu.

Dupa o zi in care, conform programului, te trezesti la 5:30, iti mananci salata si iti bei cafeaua, iti iei vitaminele si bifezi ora de sport, te imbraci  de birou si pornesti semi-voios sau semi-treaz spre birou. Te gandesti sa treci pe la..mega (nimic surprinzator pana aici) sa iei una alta si... te trezesti cu toata populatia orasului in magazinul in care esti si tu. Nu-i nimic, ramai calm pe pozitii si-ti spui..nu-i nimic..e doar mijlocul saptamanii, rabdare sa avem. Evident, intarzii si te simti (mega - ca tot vii de acolo)dubios cand intri in birou.( nu-i nimic, trece si asta) Si incepe "dansul" in care sari de la un ritm la altul de la o melodie la alta de parca dansezi pe muzica unui dj nehotarat.Te trezesti stabilind intalniri la care intarzii sau le amani pe maine doar pentru ca azi este joi si nu miercuri, asa cum ai crezut tu pana la ora 16..ish

Nu-i nimic, te regrupezi si treci mai departe cu scuzele de rigoare. Stai la birou pana nu mai poti sa gandesti si o pornesti semi-treaz, semi-vesel( nici tu nu stii de ce) spre locul de intalnire. Metroul e dubios de gol ..sau nu...rush hour s-a dus demult, tu doar ai stat over-time..again, dar e bine si e liniste.Poti sa citesti.

Razi vreo doua ore dupa care te indrepti spre urmatoarea locatie de unde ai de recuperat chestii. Iti zici in gand: ce bine ca stau aproape, merg pe jos spre casa, ma bucur de seara asta linistita. Mare ti-e surpriza cand realizezi ca de recuperat ai un scaun. Dar nu-i nimic, pleci cu scaunul asa pe umar, la palton si poseta spre casa..ca doar stai aproape. Drumul asta l-ai facut de cateva zeci de ori, deci nimic surprizator..sau..te trezesti cu un pusti de etnie..necunoscuta- sa-i zicem- care te abordeaza cu un "buna, buna, vrei o seminta?" si apoi scuipa o coaja...Capat!! - sau cel putin asa imi zice prietena mea in timp ce eu ii scriu din mers pe whatsapp,cu scaunul pe umar si o sacosa in cealalta mana. Inca sunt valabila se pare :) pentru pustii de 10 ani, mai ales atunci cand cari un scaun pe umar, incercand cumva sa nu-ti pierzi din "demnitatea" omului imbracat la camasa si pantof.

Bine ca ajungi acasa; si dupa ce ai dat cu scaunul nou de toti peretii, te primeste asa cum trebuie Pink Floyd..si Yoda..nu, nu iau nimic..asta canta la radio-ul pornit si asa se numeste pisica :)
Capat!

Am aflat de ce

Si cum stateam asa si te ascultam..asta dupa aproape un an dupa ce relatia noastra se incheiase, relatie care a durat un numar de ani, mi-am dat  seama de ce m-am indragostit de tine si nu de altul, mi-am dat seama de ce te iubeam.Tu erai omul care ma ducea in locuri noi si eu iubesc locurile noi. Tu erai omul cu initiativa si eu am o slabiciune pentru oamenii astia. Tu te uitai tamp la mine, prin mine si cand te intrebam unde esti imi spuneai sincer unde :) in cutia cu nimic sau la ziua de maine, sau la cea de ieri.
Mi-ai confirmat din nou ca mirosi bine..asta cu mirosul este o bila alba sau, in caz contrar una foarte neagra, de nesters.
Te iubeam pentru ca stii sa-mi asculti nimicurile cu zambetul pe buze, desi probabil te plictiseam maxim uneori. Te mai iubeam pentru entuziasmul cu care imi prezentai lucrurile care te pasioneaza. Te iubeam pentru ca esti discret si stii sa ceri o nota de plata si sa o platesti doar tu , fara prea mare tam tam. Te iubeam pentru ca ma faceai sa rad si sa fiu autentica atunci cand fac asta.
Te iubeam pentru ca stiai cand vreau o a doua bere si ma lasai cu mine cand faceam poze sau scriam.

Dar se intampla viata..si oamenii..si daca, intamplator nu ne prindeau toate astea in plasa lor, poate continuam.

Insa, daca ne lasam coplesiti, toata iubirea asta moare ca o floare pe care nu o uzi. Si apoi toata iubirea aia moare si se transforma, la fel ca floarea, in ceva putrezit si urat mirositor de care abia astepti sa scapi...

stiu..da, eu stiu

Stiu ca am zile proaste si zile bune, stiu ca ma trezesc cu chef sau fara, dar am invatat ca acest chef mai vine si mancand. Stiu ca sunt dubioasa uneori sau ca am zile in care nu am chef de nimeni...Stiu ca am ranit si o sa mai ranesc oameni. Si mai stiu ca asa cum stiu sa ma bucur de natura, asa stiu sa nu vad nimic daca nu vreau, sa fiu defensiva si agresiva.

Stiu ca sunt puternica, dar uneori uit. Stiu ca toate sunt trecatoare, dar si asta uit uneori. Stiu pentru ca am citit, pentru ca am ascultat pentru ca am stat pe margine sa observ. Si mai stiu pentru ca am muncit, pentru ca din diferite motive ma ambitionez sa nu uit sa scriu si sa citesc, sa cant, sa alerg sa am grija de mine. Stiu pentru ca iubesc frumosul si traiesc in bula mea roz pal argintie si turcoise in acelasi timp in care oamenii sunt buni, nu iei nimic personal si lumea ta este fix oglinda gandurilor tale. Si mai stiu ca iti trebuie rabdare si prezenta in tot ceea ce faci. Stiu ca e important sa crezi in actul creativ si sa vezi partea buna a oamenilor..altfel o sa ai o lupta eterna cu tine.

Stiu sa repar o priza, sa schimb un ghiveci, sa cant la chitara vioara si pian, sa dansez, sa ma dau cu schiurile, stiu sa folosesc o masina de spalat, un blender si stiu sa-mi instalez windows, stiu sa caut pe net, stiu sa gatesc orice (aproape), stiu mirosul oamenilor, stiu pasul oamenilor, stiu vocea lor.

Stiu muzica - prea multa uneori, ar zice unii :) Stiu sa merg pe motocicleta si stiu sa conduc o masina, stiu sa merg pe patine si stiu sa merg cu bicicleta. Stiu sa fac un nod dublu opt si sa tai un blat de tort.

Stiu sa mangai, stiu sa tin in brate, stiu sa-mi fie dor si stiu sa plang in tacere si stiu sa o iau de la capat. Apoi mai stiu sa fac o cafea buna si o prajitura de morcovi.

Stiu zile de nastere si numere de telefon. Stiu cum e sa-ti fie lene si sa-ti fie somn. Stiu cum e sa nu ai stare. Stiu cum e sa-ti doresti sa ai radacini si nu prea. Stiu sa rad singura sau sa plang. Stiu sa sa nu zic nimic 3 zile si stiu sa vorbesc 3 ore doar eu.

Stiu ca uit tot ce stiu, dar imi aduc aminte imediat dupa.
Sper nu uit sa recitesc asta daca voi avea Alzheimer :))