Cui nu-i place sa faca chestii pentru sufletul lui?Nu cred ca exista persoane care sa nege asta.Poate doar persoane mult prea preocupate de nimicuri care nu mai ajung sa-si cumpere un cd sau o carte sau sa iasa sa admire toporasii primavara in gradina botanica, sau persoane care considera mult mai important ce pun maine pe masa decat ce au in suflet..de parca te bagi in groapa cu ce ai pus pe masa( ma scuzati daca am jignit pe cineva)
So...tot ce fac , fac pentru sufletul meu.Chiar si la munca la un moment dat mergeam tot pentru sufletul meu, acum e un pic mai indirect:ma duc sa castig banii care sa ma ajute sa fac chestii.In w/e trecut am iesit prima data pe anul asta din orasul imbacsit cu Tob.A fost placut, mi-era dor..mi-era dor chiar si de peripetiile mele, fara de care nu se poate, nu as fi eu.
Plecat de dimineatza, initial pierdut una bucata "Ghetiu" pe drum, dar a urmat si revenirea,iesirea din bucuresti groaznica.traseul inceput timid pana cand am ajuns la a testa monstrul de viteze maxime.dupa care a urmat momentul definitoriu: am devenit criminala.Brigitte Bardot m-ar uri daca ar afla:am calcat un catel nehotarat cu traversatul drumului national:(.of course ca mi-am platit fapta cu una bucata de semnal spart dupa ce l-am scapat pe Tobitza de pe loc.Ziua a continuat cu pranzul la perla buzaului, drumul spre casa cu soarele in ochi si oprire la renumita carciuma din "cartierul verde"
A fost o zi pentru sufletul meu, la fel ca si cea care a urmat..Asta ma face sa fiu optimista si sa visez frumos
