Viata ia uneori intorsuri dubioase initial , la care ne uitam mai degraba cu teama.Mai ca am da inapoi. Acum depinde de fiecare cat de curajos e cu provocarile si cu noutatea.Eu trebuie sa recunosc nu sunt o mare iubitoare a schimbarilor.Am preferat chiar sa stau in nefericire decat sa schimb ceva, poate de frica, poate din ne-prezent. Si mi-am luat inimia in dinti si am zis..WTF.Si daca incerc?Ce?Ce as putea pierde? Si am incercat sa traiesc prezentul, sa ma bucur de ce am si sa-mi identific nevoile fara a mai trai blunt si numb.
Dar lucrurile se intampla in continuare si pentru ca traiesti in prezent trebuie sa te infrunti cu tot ce esti - cred ca partea asta e cea mai grea.Te intalnesti cu furiile, cu tine , cu ei, cu ele, cu frustrari si cu trecut, cu vise ingropate si cu cine esti de fapt. Si esti pus sa alegi.Si pentru ca ai decis sa nu mai fugi, sa nu te mai ascunzi, stai un moment si te asculti.Ce vrei? Cine esti? Mai vrei viata de pana acum?
M-am intalnit cu panica intr-o zi.Panica de a trai fara cel mai frumos om care a aparut in viata mea cand ma asteptam cel mai putin, evident. Panica e o simtire taare nasola pentru ca-ti ingheata logica, simtirea si te intoarce la primata care vrea auto-conservare. Impulsul era sa ma bag intr-un colt sa astept sa treaca momentul, dar mi-am dat seama ca daca nu fac ceva o sa traiesc acelasi lucru all over again.
Apoi m-am intalnit cu fericirea.Fericirea e calda si dulce si nerabdatoare sa-ti cotropeasca toata viata, dar e asa de naravasa incat tinde sa sperie si iti vine sa o iei la sanatoasa din calea ei - mai ales daca ai niste probleme cu increderea in tine.
M-am intalnit chiar si cu neincrederea..da..again and again..e o cunostinta veche si acra - amaruie - e ca ruda aia nesuferita pe care o accepti pentru ca face parte din familie, apoi te obisnuiesti cu ea si incepi sa intelegi de unde vine toata acreala aia si esti de acord cu ea si o accepti( in loc sa nu te mai intalnesti cu cine nu-ti face placere doar din complezenta sau de teama ca s-ar putea supara - fuck it)
Intalnirea interesanta a fost cu moartea. A aparut insotita de panica si neincredere. Sunt asa impunatoare toate 3 la un loc incat nu mai vezi nimic in jur.Mai mult de un scurt si ascutit tipat nu am putut scoate. Si apoi nu siu exact ce s-a intamplat ca m-am relaxat.Inca ma intreb ce anume s-a intamplat.Ideea e ca nu m-am dus nicaieri cu personajul asta.Am ales sa raman si sa-mi vad de fericire.Ca mi-au dat tarcoale imediat dupa aceea panica si neincrederea..mda..erau acolo si imi suflau in ceafa. Am ales sa multumesc oricarei puteri divine, mie si omului minunat de langa mine ca suntem acolo, in munti, sanatosi, intregi si gata sa ne vedem de viata noastra protejati de gandurile bune.A fost ce mai dura intalnire de pana acum, iar asta mi-a dat cumva puterea aia sa ma detasez, sa privesc inainte ,sa multumesc cu o ardoare si mai mare penru toate lucrurile minunate din viata mea.
Life changing meetings - multumesc: invat sa traiesc si sa iubesc, sa visez si sa accept.
