Inca ma duc cu gandul

Nu am mai scris demult. Scriu pe hartie mai nou:) Am auzit ca are efect terapeutic...

Titlul acestui post nu e intamplator. Nimic nu e intamplator, fie ca intelegem sensul acum sau mai tarziu.
Life on my own was never so quiet : Se pare ca odata cu varsta vine si linistea; sau poate ca toata munca asta cu mine pe care o duc de ceva vreme incoace incepe sa se si vada.
Imi vine sa le scriu cate o scrisoare tuturor celor din viata mea carora simt nevoie sa le comunic lucruri despre sufletul meu.Da, as scrie o scrisoare pe hartie, apoi as merge la posta sa cumpar timbre.Scrisoarea va ajunge mai devreme sau mai tarziu, iar destinatarul poate ca isi va aduce aminte sa mai verifice si cutia postala fizica, nu doar cea a e-mail-ului.

Ma duc cu gandul nostalgic si romantic.Timpul meu cu mine are efectul asta, ma intoarce catre mine.Si atunci imi pun intrebari si sunt atenta la raspunsurile pe care mi le dau singura. M-am intins pe covor si am fost atenta la ce imi cere inima, la ce isi doreste, regardless de tot ce am invatat.

Intalnesc oameni interesanti care au rolul sa-mi arate ca se poate si bine si frumos, ca mai exista maniere si mai exista oameni care nu se grabesc nicaieri. Intalnesc si oameni care imi amintesc cat de egoisti si tristi suntem. Duc o lupta continua sa ma focusez pe frumos. E atat de usor sa cazi in urat, e atat de tentant sa fii nemultumit si sa dai vina pe altii pentru nefericirea si nesiguranta ta. Cautam in exterior, cand de fapt toate raspunsurile sunt in noi. Plangem ca nu ne facem auziti, ca cei din jur nu ne inteleg, dar daca nici noi nu ne ascultam, cum putem avea asteptarea ca ceilalti sa ne inteleaga.

Ma duc cu gandul la clipe, la senzatii, la niste zambete, la sentimentul de siguranta.