Mi s-a spus ca sunt o persoana oribila. Ciudat e ca desi nu ma simt asa in momentul ala m-am simtit odioasa. Un cantec spunea ca in cautarea fericirii merita sa alergi toata viata.Si daca alerg toata viata si nu gasesc nimic sau in goana mea in cautarea acestei fericiri nu vad, simt, gandesc omitand oameni minunati cu intentii extraordinare..?Atatea intrebari fara raspuns.
Imi doresc dintr-o data sa traiesc simplu: sa ma trezesc, sa-mi beau cafeaua, sa citesc presa, sa merg la birou, seara sa citesc, gatesc, ma plimb sau pur si simplu sa stau la povesti langa un pahar de vin bun. Vreau sa ma bucur de concerte si evenimente, de carti, filme si piese de teatru; sa calatoresc, sa stau la soare, sa urc munti si sa vad locuri noi; vreau sa fie liniste, o zi in care sa nu ies din casa, o zi in care sa stau sa citesc si sa dorm, eventual sa-mi pictez unghiile, o zi fara sfaturi, pareri, opinii..despre nimic, o zi fara sa aud :"in p..a mea", o zi sincera si simpla.
Anul trecut lumea a luat-o razna, energiile s-a inversat, au avut loc evenimente care au schimbat vieti , iar eu am alergat de la un om la altul, dintr-un loc in altul in cautarea mea. Wrong move. Eu am fost acolo tot timpul..dar m-am pierdut intre pareri si opinii, pe drum spre casa, in sms-uri, telefoane si discutii in stari nu tocmai lucide, in actiuni stupide si extreme doar pentru a-mi demonstra ca nu simt, nu cred, nu vreau.
Voi zice stop.when nothing goes right..go left.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Lasa, asa-ti trebuie. Cand o arzi dubios iti piere zvacul.
:)) tks..da..de data asta sunt de acord cu tine ;)
Post a Comment