Am invatat sa zbor.A venit furtuna si mi-a smuls aripile, sau cel putin asa am crezut.De fapt refuzam de ceva vreme sa mai zbor de frica sa nu pierd ce gasisem pe pamant.Si am uitat la ce imi foloseau aripile.Mi s-au parut inutile multa vreme, as fi vrut sa dispara sa nu le mai car dupa mine..
Intr-o zi a venit furtuna aceea si am fost nevoita sa zbor.Aproape ca era sa fiu zdrobita.M-am ridicat putin la inceput si dupa aceea din ce in ce mai mult.Cand am ajuns la o inaltime considerabila am inceput sa zambesc...
Reusisem sa ma ridic, incepusem sa inteleg din nou la ce-mi folosea perechea de aripi.
Privelistea de sus era fermecatoare. Nu as mai fi vrut sa cobor insa mi-a zis un prieten ca e nevoie de mine si pe pamant.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment