declic

ah, da..stiu.nu am mai scris demult;si tocmai acum cand incepusem sa am cititori fideli
valul asta cotidian, bata-l vina!

ma lovesc din cand in cand de problema comunicarii cu mine si cu altii in diferite situatii:la munca, acasa,cu ai mei.Credeam ca stiu sa comunic dar unele circumstante imi arata ca ma insel.
Avea dreptate prietenul "c":ne refugiem in lumea asta online.Aici stim sa scriem, stim sa radem, stim sa ne dam cu parerea, mai puntem un comment mai apasam un buton si suntem activi, avem o viata sociala.Toata lumea are blog si profile pe tot felul de retele de socializare,toti se duc la teatru, concerte, workshopp-uri,evenimente (sau cel putin asa se vede pe site-urile de specialitate ); toti suntem artisi in spatele ecranului:fotografi, actori, scriitori,pictori si toti suntem atat de ocupati sa ne mai vedem cu cei dragi.lasa..noroc ca avem 2 telefoane, de preferat in 2 retele de telefonie diferite sa putem comunica.
Nu mai stim sa vorbim, nu mai citim,nu mai avem rabdare...

ce-i mai trist e ca mi se pare ca nici nu mai gandim.cele 24 de ore trec pline de automatisme:click,click, enter,claxon, buton,alo,da,da,nu,da,click, click.Spune-mi ceva notabil de saptamana trecuta..
aaaa....pai...aaa...am fost la munca...nimic deosebit..nah..seara acasa..ba un film..ba.niste prieteni Da! dada...m-am vazut cu niste prieteni..aaah? ce mai fac?..bine..naaah...ce sa faca? ..si ei , la fel..casa, munca...

greata mi-e

si pentru ca tot nu am mai scris de mult: la multi ani mie, la multi ani de ziua copilulu`, la multi ani:Diana, Rodica, Bogdan,George, Catalin,Cristina

gata..ne vedem diseara in centru :"I am attending specatacolul de improvizatie al trupei Freeze"(am dat click,am dat)