Am ales sa ofer acceptare, sa nu judec; am ales sa iubesc, am ales lumina si umorul, vis a vis de fiecare -ca acesta merita sau nu. Daca iubesc oamenii, ei, la randu-le, ma vor iubi; asta e testata. Mi-am creat scena pe care am dorit-o si imi joc rolul. Totul depinde doar de mine. Aceasta lume este locul meu de joaca, campul meu de batalie, scena mea.Toti jucam cate un rol in puzzle-ul asta imens, dar fiecare "doarme cum isi asterne".
Am ales sa zambesc la oameni in loc sa-i studiez circumspect si guess what..primesc zambete inapoi.Noi oamenii suntem ca niste oglinzi.Raspundem cu aceleasi semnale ,identice cu cele pe care le percepem/primim din exterior.
Si nu in ultimul rand am ales sa-i accept pe cei din jur fara sa-i mai judec prin prisma valorilor mele
cum e dupa atatea alegeri facute?
confortabil eu cu mine
No comments:
Post a Comment