Thursday 25 June 2015

intalniri

Trec zilele peste noi cu  nervi  sau  zambete, important e sa traim prezentul si  sa invatam.Am inceput sa practic asta, dar cel mai mult sunt mandra ca am inceput sa multumesc.Si gasesc un milion de lucruri pentru  care pot multumi in fiecare zi.
Viata ia uneori intorsuri dubioase initial , la care ne uitam mai  degraba cu  teama.Mai  ca am da inapoi. Acum depinde de fiecare cat  de curajos e cu  provocarile si cu noutatea.Eu trebuie sa recunosc nu sunt  o mare iubitoare a schimbarilor.Am preferat chiar sa stau in nefericire decat  sa schimb ceva, poate de frica, poate din ne-prezent. Si mi-am luat inimia in dinti si  am zis..WTF.Si daca incerc?Ce?Ce as putea pierde? Si am incercat sa traiesc prezentul, sa ma bucur de ce am si  sa-mi identific nevoile fara a mai  trai blunt si numb.
Dar lucrurile se intampla in continuare si  pentru  ca traiesti in prezent trebuie sa te infrunti cu tot ce esti - cred ca partea asta e cea mai grea.Te intalnesti cu furiile, cu  tine , cu  ei, cu  ele, cu frustrari si cu trecut, cu vise ingropate si cu cine esti de fapt. Si esti pus sa alegi.Si pentru ca ai decis sa nu mai fugi, sa nu te mai  ascunzi, stai un moment si te asculti.Ce vrei? Cine esti? Mai  vrei viata de pana acum?

M-am intalnit cu panica intr-o zi.Panica de a trai fara cel mai frumos om care a aparut in viata mea cand ma asteptam cel mai putin, evident. Panica e o simtire taare nasola pentru ca-ti ingheata logica, simtirea si te intoarce la primata care vrea auto-conservare. Impulsul  era sa ma bag intr-un colt sa astept sa treaca momentul, dar mi-am dat  seama ca daca nu  fac ceva o sa traiesc acelasi lucru all over again.
Apoi m-am intalnit cu  fericirea.Fericirea e calda si dulce si  nerabdatoare sa-ti cotropeasca toata viata, dar e asa de naravasa incat  tinde sa sperie si iti vine sa o iei la sanatoasa din calea ei - mai ales daca ai niste probleme cu increderea in tine.
M-am intalnit chiar si cu neincrederea..da..again and again..e o cunostinta veche si  acra - amaruie - e ca ruda aia nesuferita pe care  o  accepti pentru ca face parte din familie, apoi  te obisnuiesti cu ea si incepi  sa intelegi  de unde vine toata acreala aia si  esti  de acord cu  ea si o  accepti( in loc sa nu te mai intalnesti cu cine nu-ti face placere doar din complezenta sau de teama ca s-ar putea supara - fuck it)
Intalnirea interesanta a fost cu  moartea. A aparut insotita de panica si neincredere. Sunt asa impunatoare toate 3 la un loc incat nu mai  vezi nimic in jur.Mai mult de un scurt si  ascutit tipat nu am putut scoate. Si apoi nu siu  exact  ce s-a intamplat ca m-am relaxat.Inca ma intreb ce anume s-a intamplat.Ideea e ca nu  m-am dus nicaieri cu personajul  asta.Am ales sa raman si  sa-mi vad de fericire.Ca mi-au dat tarcoale imediat  dupa aceea panica si  neincrederea..mda..erau acolo si imi suflau in ceafa. Am ales sa multumesc oricarei puteri  divine, mie si omului minunat  de langa mine ca suntem acolo, in munti, sanatosi, intregi si gata sa ne vedem de viata noastra protejati de gandurile bune.A fost  ce mai dura intalnire de pana acum, iar asta mi-a dat cumva puterea aia sa ma detasez, sa privesc inainte ,sa multumesc cu o ardoare si mai mare penru toate lucrurile minunate din viata mea.

Life changing meetings - multumesc: invat  sa traiesc si sa iubesc, sa visez si  sa accept.



Thursday 11 June 2015

life is more than music

Ai vreun prieten de o mie de ani? Nu, nu de o mie..de 20-30 dar sa-ti fie prieten. Nu-i asa ca duce  o viata total diferita de a ta? Si culmea tu cumva ai dori  sa experimentezi  ce traieste el si vice versa.
Vrei sa ai familie, dar fara soacra si fara responsabilitatile alea, vrei sa calatoresti si sa vezi, sa te duci, sa dansezi, sa bei, dar fara singuratatea de sambata dimineata( ma rog, pranz). Eu am ajuns la concluzia ca nu le poti  avea pe toate.
Nu poti fi o mama responsabila cu o cariera si viata sociala si timp pentru tine si hobby-urile tale.Clar, poti sa iei copilul la schi sau hiking (cu un pic mai mult bagaj si un ritm mai putin alert, se poate), dar duminica dimneata cand vrei  sa mergi la sala copilul trebuie hranit si  daca nu ai cu cine- unde sa-l lasi?Te risti sa gasesti casa in flacari sau copilul atarnat de lustra? Da, iti gasesti altele.Renunti la sala, mergi cu progenitura in parc si cat el se joaca in nisip tu faci flotari, genuflexiuni si alergare cu picioarele la piept pe loc. SE POATE :) (am vazut eu la altii :p )
Ceea ce doresc prietenilor, de o mie de ani sau nu, care sunt ca noi sau nu: sa nu uite cine sunt si ce-si doresc si sa-si asume toate actiunile.

Life is more than this..e muzica, e cantec, sunt emotii si trairi intense, responsabilitate si moralitate, asumare si  curaj,calatorii, zambete, vigurozitate, bucurie, teama, constientizare, prioritizare, dorinta de mai mult, lacrimi de fericire sau  de furie( nu  cred in lacrimi de suparare)..Una avem.

Nu putem controla nici ieri nici maine, dar putem trai azi cu mai multa muzica, sau mai putina, important e sa fim noi, impacati si  impliniti cand punem capul pe perna seara.

LIGHT A CANDLE, DREAM ABOUT CATS AND DOGS, YOU AND ALL THE SILENCE AND THE NOISE IN THE WOLRD