Who the hell rules my world? Me or the ego?
Sa punem egal intre ego si stima de sine, sau daca tot am inceput in engleza sa zic "self esteem"..?
De unde vine madria? Cine ti-o hraneste? Ego-ul , da?
Cum stii care ti-e valoarea?Pe cine asculti?
Sunt mai bun decat celalalt..clar..
Cine e el sa-mi dea ordine?
De ce eu?
Ne tot intrebam
Dar..Ce vreau? Ce voiam inainte sa ajung in situatia asta? De ce ma razbun pe mine?Ce pot face? si din nou, ce vreau?
Vreau o gradina, vreau copii, vreau sa am timp sa ma gandesc la mine si sa-mi fac singura unghiile..vreau sa gatesc, sa cant la pian sau la chitara, vreau sa cresc rozmarin si rosii cherry mov, vreau sa mesteresc de zor la un motor ruginit, sau sa le dau muzica oamenilor..(Who pays me for this?)
Than again..de ce am nevoie de recunoastere si apreciere - daca eu nu ma recunosc si nu ma apreciez, cine sa o faca? Daca eu ma simt mic si neputincios de ce altii ma vor crede puternic..cel mult vor crede ca sunt arogant in nimicnicia mea..
Oh..well..cum iti asterni asa dormi.
Cand te trezesti primul lucru pe care il faci intinde-te ca o pisica..chit ca e 6:30 dimineata, aprinde o lumanare, uita-te la ea si gandeste-te de ce mai esti aici..de ce are universul nevoie de tine.Daca reusesti asta..o sa ai o dimineata vesela :) O sa zambesti si o sa-ti mearga bine.Nu-ti garantez toata ziua..insa inceputul va fi sublim..
Vreau altceva..vreau sa cresc...da, de la panselute la busuioc, de la paine la sarmale, de la call center la coordonator, de la reticent la super confident.
we can do it ;)
Wednesday, 30 March 2016
Monday, 25 January 2016
Nimic din ce te streseaza astazi nu va mai conta peste un an
Am gasit un nou motto al supravietuirii in viata corporatista pe langa cea legata de Karma fiecaruia si de zona de confort. Va vine sa credeti sau nu , de cele mai multe ori functioneaza pentru ca tindem sa ne pierdem in fricile noastre, dand amploare unor situatii fara importanta cu care ne consumam energia apoi ajungem lipsiti de viata si chef acasa, la cei dragi, pentru a ne razbuna cumva pe ei pentru frustrarile de peste zi. Bine, nu zic ca asta e regula valabila pentru toti, dar cred ca nu suntem toti constienti de ce se intampla cu noi si cu spiritul nostru.
Ne lasam macinati de ego si de supozitii care nici macar nu ne apartin. Credem si actionam conform cu teorii pe care nu stim cine le-a inventat sau de ce, dar stim noi ca "trebuie": sa avem o casa - eventual pe pamant, o famile, un job sigur, un slariu bunicel care sa ne ajute sa "ne permitem" o vacanta, un hobby, o rochita si evident sa intretinem casa si familia. Asa trebuie - as vrea sa stiu unde scrie, cine a scris, nu ne permitem - daca nu ne lasam noi pe noi sa avem nici nu o sa avem, nu avem timp - de parca timpul ne-ar apartine si nu suntem evident fericiti.
Am inceput sa aprofundez aceasta stiinta noua, in plina evolutie unde toate teoriile se contrazic de la o zi la alta numita nutritie.Principul de ghidare pe care il recomand este ascultarea interioara. Poate de aici si tumultul de teorii care se agita in mintea mea zilnic.Si nici macar astea nu vor mai conta peste un an...
M-am impacat cu ideea; nu e usor, dar nici greu..tind sa cred ca e asa cum trebuie sa fie, sau in fine..asa cum ne asezam si meritam sa fie :)
Oricum ar fi , zambeste si fii bun cu tine si cu cei din jur, ai grjan de tine si de cei pe care-i iubesti
See u soon
Ne lasam macinati de ego si de supozitii care nici macar nu ne apartin. Credem si actionam conform cu teorii pe care nu stim cine le-a inventat sau de ce, dar stim noi ca "trebuie": sa avem o casa - eventual pe pamant, o famile, un job sigur, un slariu bunicel care sa ne ajute sa "ne permitem" o vacanta, un hobby, o rochita si evident sa intretinem casa si familia. Asa trebuie - as vrea sa stiu unde scrie, cine a scris, nu ne permitem - daca nu ne lasam noi pe noi sa avem nici nu o sa avem, nu avem timp - de parca timpul ne-ar apartine si nu suntem evident fericiti.
Am inceput sa aprofundez aceasta stiinta noua, in plina evolutie unde toate teoriile se contrazic de la o zi la alta numita nutritie.Principul de ghidare pe care il recomand este ascultarea interioara. Poate de aici si tumultul de teorii care se agita in mintea mea zilnic.Si nici macar astea nu vor mai conta peste un an...
M-am impacat cu ideea; nu e usor, dar nici greu..tind sa cred ca e asa cum trebuie sa fie, sau in fine..asa cum ne asezam si meritam sa fie :)
Oricum ar fi , zambeste si fii bun cu tine si cu cei din jur, ai grjan de tine si de cei pe care-i iubesti
See u soon
Monday, 19 October 2015
energie..nepaleza ?
Vaaai..cum mai trece timpul asta.Imi dau seama de asta atunci cand imi mai arunc cate un ochi peste blog sau peste ceas sau calendar. Zilele trec cu folos sau nu, asta fiind decizia noastra. Vreau de ceva vreme sa scriu si sa anunt lansarea unui nou blog.Ah..piticul interzis nu pleaca nicaieri, doar ca se extinde spre alte zone de sharing.Si pentru ca nu as schimba profilul zwerg-ului in niciun caz, am hotarat sa fac un nou blog.Si nu, nu fac unul de gatit :) Restul..va urma.Voi anunta oficial lansarea blogului nou, no worries.
Reintorcandu-ma la energii..la energia mea, a ta, a naturii, experimentez energii pozitive si negative, nu ca as fi singura, dar mai nou, am inceput sa fiu atenta la asta.Poate calatoria in Nepal, poate meditatia, poate aerul curat, poate pasiunile ma fac sa fiu mai atenta la asta si sa privesc altfel toata scena in care joc.Da, joc, toti jucam piesa "de-a viata" sau "criza adultului"sau " nu stiu ce sa fac cu viata mea"sau ..? Aaa.nu e joc? Ba e...e o piesa bine pusa la punct de noi, pentru ca urma urmei suntem cei care ne schimbam destinul.Of da..nu am zis de atatea ori?Avem puterea de a schimba lucrurile.Totul e in mainile noastre.Poate ca nu vrem sau nu stim poate ca zona de comfort e mai puternica, poate inca nu stim ca avem si convingeri limitative.
Revenind( in seara asta divaghez mult) tot ce trebuie sa faci e sa fii atent si sa constientizezi un pic: modul cum se poarta ceilalti cu tine e oglinda ta dar in acelasi timp e karma lor, pentru ca asa cum reactionezi, asa esti. Daca ii judeci pe altii de fapt pe judeci pe tine si toti empatizam pishosomatic macar.Pffuai..cate am invatat de cand sunt atenta la asta. Da, piticul devine empatic, chinestezic..Am invatat ca asta se invata :p
Energie avem la kiogram doar ca o irosim pe chestii care nu vor mai conta peste 5 ani, nici macar peste 3. Nu vorbesc de familie, vocatie sau lucurui care tin de noi ca persoane ci de lucruri materiale.Degeaba faci criza de nervi ca ai varsat/spart/stricat ceva.Nu se va rezolva si nici nu va mai conta peste cateva ore, ce sa mai zic ani.
M-am intors cu energii bune din vacanta si chit ca au fost cativa factori perturbatori si au fost niste ups and downs de 2 saptamani incoace per total, da, a fost calatoria vietii mele :) mancarea grozava - muult mai mult decat speram, viata lor, peisajele..tot..M-as intoarce acolo pentru mai mult timp maine :)
Apoi, la intoarcere m-am apucat de invatat..da, doua cursuri: unul scurt, altul mai lung..pentru?..mine
Concluzii: keep up the good energy. Cum?Fa ce-ti place, ce te face sa razi, zambesti, traiesti, iubeste si lasa-te iubit..restul vin de la sine..A..si by the way..iesi din comfort zone..o sa gasesti energii minunate de care nu stiai si viata ti se va schimba exact cum vrei..I promise, e testata :p
Reintorcandu-ma la energii..la energia mea, a ta, a naturii, experimentez energii pozitive si negative, nu ca as fi singura, dar mai nou, am inceput sa fiu atenta la asta.Poate calatoria in Nepal, poate meditatia, poate aerul curat, poate pasiunile ma fac sa fiu mai atenta la asta si sa privesc altfel toata scena in care joc.Da, joc, toti jucam piesa "de-a viata" sau "criza adultului"sau " nu stiu ce sa fac cu viata mea"sau ..? Aaa.nu e joc? Ba e...e o piesa bine pusa la punct de noi, pentru ca urma urmei suntem cei care ne schimbam destinul.Of da..nu am zis de atatea ori?Avem puterea de a schimba lucrurile.Totul e in mainile noastre.Poate ca nu vrem sau nu stim poate ca zona de comfort e mai puternica, poate inca nu stim ca avem si convingeri limitative.
Revenind( in seara asta divaghez mult) tot ce trebuie sa faci e sa fii atent si sa constientizezi un pic: modul cum se poarta ceilalti cu tine e oglinda ta dar in acelasi timp e karma lor, pentru ca asa cum reactionezi, asa esti. Daca ii judeci pe altii de fapt pe judeci pe tine si toti empatizam pishosomatic macar.Pffuai..cate am invatat de cand sunt atenta la asta. Da, piticul devine empatic, chinestezic..Am invatat ca asta se invata :p
Energie avem la kiogram doar ca o irosim pe chestii care nu vor mai conta peste 5 ani, nici macar peste 3. Nu vorbesc de familie, vocatie sau lucurui care tin de noi ca persoane ci de lucruri materiale.Degeaba faci criza de nervi ca ai varsat/spart/stricat ceva.Nu se va rezolva si nici nu va mai conta peste cateva ore, ce sa mai zic ani.
M-am intors cu energii bune din vacanta si chit ca au fost cativa factori perturbatori si au fost niste ups and downs de 2 saptamani incoace per total, da, a fost calatoria vietii mele :) mancarea grozava - muult mai mult decat speram, viata lor, peisajele..tot..M-as intoarce acolo pentru mai mult timp maine :)
Apoi, la intoarcere m-am apucat de invatat..da, doua cursuri: unul scurt, altul mai lung..pentru?..mine
Concluzii: keep up the good energy. Cum?Fa ce-ti place, ce te face sa razi, zambesti, traiesti, iubeste si lasa-te iubit..restul vin de la sine..A..si by the way..iesi din comfort zone..o sa gasesti energii minunate de care nu stiai si viata ti se va schimba exact cum vrei..I promise, e testata :p
Wednesday, 26 August 2015
vara mi-a adus new habits
cu ce sa incep..as putea sa incep cu..imi pare rau ca nu am mai scris de ceva vreme..se pare ca am mai mult spor la scris iarna cand stau mai mult in casa :)
mint..stau mult acasa, de fapt stau mai mult acasa, dar gatesc mai mult, vorbesc mai mult, citesc mai mult si evident ma minunez mai mult. Se pare ca odata cu varsta si cunostintele acumulate ajungem sa constientizam..bine, nu toti.
Pentru multa lume iesitul din zona de comfort este o tragedie.
Nu ies foarte des..de fapt se si vede ca odata ce fac un pas inafara liniei incep sa ma impotrivesc. Cum sa urc eu pe cresta , pe lanturi cand parca sta sa ploua - nu a plouat..no way..ma rog asta vine si din auto-conservare , desi la prima impresie nu ai zice ca am asa ceva. Apoi cum sa-mi aduci mie menajera? Am I not good enough? Ba da, sunt, dar ..nu poti fi cea mai buna bucatareasa, iubita, menajera, carierista, culta, hipsterita, roacherita, doamna, epilata cu unghiile facute si parul tapat fiinta din lumea asta..Ai avea nevoie de 50 de ore pe zi, pe putin.Atunci invatam sa ne ascultam sa ne constientizam limitarile sa vedem unde mai putem lucra si unde nu.
Te trezesti dimineata tarziu, alergi prin casa bezmetic, torni o cana de cafea, te speli repede pe cap si ai zbughit-o spre job.Si daca te-ai culca cu o ora mai devreme seara? Eee..lasa ca asa esti obisnuit, bioritmul--domnle`. Zic asa: te trezesti la 6:30 a.m, da a.m. , te intinzi, te uiti afara, deschizi geamul, aprinzi o lumanare sau un bat parfumat ( optional, nu toata lumea accepta mirosurile asta orientale), te mai intinzi un pic, pui de cafea/ceai..lent..cel mai lent, storci o lamaie sau o portocala, scoti din figider una alta de/pentru micul dejun si te mai intinzi un pic.Nu, nu deschizi laptop, radio, nu te uiti la telefon.E muult prea devreme sa aiba cineva nevoie de tine.Iti bei limonada/fresh-ul si te uiti pe geam la flori, porumbei, vrabii..daca nu le vezi, locuiesti in locul gresit, my friend :) Apoi torni cafeaua si te asezi sa mananci.Da, inca nu te-ai uitat la telefon sau in laptop..pentru ca ai timp sa faci asta mai tarziu. De fapt, faci asta dupa ce mananci.Pentru ca esti atent la ce faci in momentul respectiv.You know..cand mananci mananci, cand bei, bei cand citesti citesti.Ia-ti niste timp pentru tine.
Daaaa..timpul e scurt si am invatat sa le facem pe toate in goana calului, sa apucam informatia din fuga, sa o digeram mai incolo, sa mancam pe apucate, sa muncim pe apucate sa traim pe apucate.
Eu nu cred ca asta inseamna sa traiesti.Suntem toti aici cu un scop, sa facem ce e mai bun si mai frumos cu noi.Viata asta ne este cadou si noi o luam ca si cum ar fi...
Nu, nu se intoarce ziua de azi, nici cea de ieri.Nu o sa mai ai ocazia sa traiesti momentul acela.So why not try to make the best out of it ?
Eu incerc de cateva luni sa fiu atenta cu mine si sunt mai senina, mai receptiva, mai zambitoare, eu zic ca functioneaza.
Nu avem tot timpul din lume sa ne facem curaj sa iesim din zona de comfort, old habits really die hard.Da,clar nu va fi comfortabil initial, dar va fi.Un pic de curaj..si here you are
New faces, feelings,new me...vara mea
mint..stau mult acasa, de fapt stau mai mult acasa, dar gatesc mai mult, vorbesc mai mult, citesc mai mult si evident ma minunez mai mult. Se pare ca odata cu varsta si cunostintele acumulate ajungem sa constientizam..bine, nu toti.
Pentru multa lume iesitul din zona de comfort este o tragedie.
Nu ies foarte des..de fapt se si vede ca odata ce fac un pas inafara liniei incep sa ma impotrivesc. Cum sa urc eu pe cresta , pe lanturi cand parca sta sa ploua - nu a plouat..no way..ma rog asta vine si din auto-conservare , desi la prima impresie nu ai zice ca am asa ceva. Apoi cum sa-mi aduci mie menajera? Am I not good enough? Ba da, sunt, dar ..nu poti fi cea mai buna bucatareasa, iubita, menajera, carierista, culta, hipsterita, roacherita, doamna, epilata cu unghiile facute si parul tapat fiinta din lumea asta..Ai avea nevoie de 50 de ore pe zi, pe putin.Atunci invatam sa ne ascultam sa ne constientizam limitarile sa vedem unde mai putem lucra si unde nu.
Te trezesti dimineata tarziu, alergi prin casa bezmetic, torni o cana de cafea, te speli repede pe cap si ai zbughit-o spre job.Si daca te-ai culca cu o ora mai devreme seara? Eee..lasa ca asa esti obisnuit, bioritmul--domnle`. Zic asa: te trezesti la 6:30 a.m, da a.m. , te intinzi, te uiti afara, deschizi geamul, aprinzi o lumanare sau un bat parfumat ( optional, nu toata lumea accepta mirosurile asta orientale), te mai intinzi un pic, pui de cafea/ceai..lent..cel mai lent, storci o lamaie sau o portocala, scoti din figider una alta de/pentru micul dejun si te mai intinzi un pic.Nu, nu deschizi laptop, radio, nu te uiti la telefon.E muult prea devreme sa aiba cineva nevoie de tine.Iti bei limonada/fresh-ul si te uiti pe geam la flori, porumbei, vrabii..daca nu le vezi, locuiesti in locul gresit, my friend :) Apoi torni cafeaua si te asezi sa mananci.Da, inca nu te-ai uitat la telefon sau in laptop..pentru ca ai timp sa faci asta mai tarziu. De fapt, faci asta dupa ce mananci.Pentru ca esti atent la ce faci in momentul respectiv.You know..cand mananci mananci, cand bei, bei cand citesti citesti.Ia-ti niste timp pentru tine.
Daaaa..timpul e scurt si am invatat sa le facem pe toate in goana calului, sa apucam informatia din fuga, sa o digeram mai incolo, sa mancam pe apucate, sa muncim pe apucate sa traim pe apucate.
Eu nu cred ca asta inseamna sa traiesti.Suntem toti aici cu un scop, sa facem ce e mai bun si mai frumos cu noi.Viata asta ne este cadou si noi o luam ca si cum ar fi...
Nu, nu se intoarce ziua de azi, nici cea de ieri.Nu o sa mai ai ocazia sa traiesti momentul acela.So why not try to make the best out of it ?
Eu incerc de cateva luni sa fiu atenta cu mine si sunt mai senina, mai receptiva, mai zambitoare, eu zic ca functioneaza.
Nu avem tot timpul din lume sa ne facem curaj sa iesim din zona de comfort, old habits really die hard.Da,clar nu va fi comfortabil initial, dar va fi.Un pic de curaj..si here you are
New faces, feelings,new me...vara mea
Thursday, 25 June 2015
intalniri
Trec zilele peste noi cu nervi sau zambete, important e sa traim prezentul si sa invatam.Am inceput sa practic asta, dar cel mai mult sunt mandra ca am inceput sa multumesc.Si gasesc un milion de lucruri pentru care pot multumi in fiecare zi.
Viata ia uneori intorsuri dubioase initial , la care ne uitam mai degraba cu teama.Mai ca am da inapoi. Acum depinde de fiecare cat de curajos e cu provocarile si cu noutatea.Eu trebuie sa recunosc nu sunt o mare iubitoare a schimbarilor.Am preferat chiar sa stau in nefericire decat sa schimb ceva, poate de frica, poate din ne-prezent. Si mi-am luat inimia in dinti si am zis..WTF.Si daca incerc?Ce?Ce as putea pierde? Si am incercat sa traiesc prezentul, sa ma bucur de ce am si sa-mi identific nevoile fara a mai trai blunt si numb.
Dar lucrurile se intampla in continuare si pentru ca traiesti in prezent trebuie sa te infrunti cu tot ce esti - cred ca partea asta e cea mai grea.Te intalnesti cu furiile, cu tine , cu ei, cu ele, cu frustrari si cu trecut, cu vise ingropate si cu cine esti de fapt. Si esti pus sa alegi.Si pentru ca ai decis sa nu mai fugi, sa nu te mai ascunzi, stai un moment si te asculti.Ce vrei? Cine esti? Mai vrei viata de pana acum?
M-am intalnit cu panica intr-o zi.Panica de a trai fara cel mai frumos om care a aparut in viata mea cand ma asteptam cel mai putin, evident. Panica e o simtire taare nasola pentru ca-ti ingheata logica, simtirea si te intoarce la primata care vrea auto-conservare. Impulsul era sa ma bag intr-un colt sa astept sa treaca momentul, dar mi-am dat seama ca daca nu fac ceva o sa traiesc acelasi lucru all over again.
Apoi m-am intalnit cu fericirea.Fericirea e calda si dulce si nerabdatoare sa-ti cotropeasca toata viata, dar e asa de naravasa incat tinde sa sperie si iti vine sa o iei la sanatoasa din calea ei - mai ales daca ai niste probleme cu increderea in tine.
M-am intalnit chiar si cu neincrederea..da..again and again..e o cunostinta veche si acra - amaruie - e ca ruda aia nesuferita pe care o accepti pentru ca face parte din familie, apoi te obisnuiesti cu ea si incepi sa intelegi de unde vine toata acreala aia si esti de acord cu ea si o accepti( in loc sa nu te mai intalnesti cu cine nu-ti face placere doar din complezenta sau de teama ca s-ar putea supara - fuck it)
Intalnirea interesanta a fost cu moartea. A aparut insotita de panica si neincredere. Sunt asa impunatoare toate 3 la un loc incat nu mai vezi nimic in jur.Mai mult de un scurt si ascutit tipat nu am putut scoate. Si apoi nu siu exact ce s-a intamplat ca m-am relaxat.Inca ma intreb ce anume s-a intamplat.Ideea e ca nu m-am dus nicaieri cu personajul asta.Am ales sa raman si sa-mi vad de fericire.Ca mi-au dat tarcoale imediat dupa aceea panica si neincrederea..mda..erau acolo si imi suflau in ceafa. Am ales sa multumesc oricarei puteri divine, mie si omului minunat de langa mine ca suntem acolo, in munti, sanatosi, intregi si gata sa ne vedem de viata noastra protejati de gandurile bune.A fost ce mai dura intalnire de pana acum, iar asta mi-a dat cumva puterea aia sa ma detasez, sa privesc inainte ,sa multumesc cu o ardoare si mai mare penru toate lucrurile minunate din viata mea.
Life changing meetings - multumesc: invat sa traiesc si sa iubesc, sa visez si sa accept.
Viata ia uneori intorsuri dubioase initial , la care ne uitam mai degraba cu teama.Mai ca am da inapoi. Acum depinde de fiecare cat de curajos e cu provocarile si cu noutatea.Eu trebuie sa recunosc nu sunt o mare iubitoare a schimbarilor.Am preferat chiar sa stau in nefericire decat sa schimb ceva, poate de frica, poate din ne-prezent. Si mi-am luat inimia in dinti si am zis..WTF.Si daca incerc?Ce?Ce as putea pierde? Si am incercat sa traiesc prezentul, sa ma bucur de ce am si sa-mi identific nevoile fara a mai trai blunt si numb.
Dar lucrurile se intampla in continuare si pentru ca traiesti in prezent trebuie sa te infrunti cu tot ce esti - cred ca partea asta e cea mai grea.Te intalnesti cu furiile, cu tine , cu ei, cu ele, cu frustrari si cu trecut, cu vise ingropate si cu cine esti de fapt. Si esti pus sa alegi.Si pentru ca ai decis sa nu mai fugi, sa nu te mai ascunzi, stai un moment si te asculti.Ce vrei? Cine esti? Mai vrei viata de pana acum?
M-am intalnit cu panica intr-o zi.Panica de a trai fara cel mai frumos om care a aparut in viata mea cand ma asteptam cel mai putin, evident. Panica e o simtire taare nasola pentru ca-ti ingheata logica, simtirea si te intoarce la primata care vrea auto-conservare. Impulsul era sa ma bag intr-un colt sa astept sa treaca momentul, dar mi-am dat seama ca daca nu fac ceva o sa traiesc acelasi lucru all over again.
Apoi m-am intalnit cu fericirea.Fericirea e calda si dulce si nerabdatoare sa-ti cotropeasca toata viata, dar e asa de naravasa incat tinde sa sperie si iti vine sa o iei la sanatoasa din calea ei - mai ales daca ai niste probleme cu increderea in tine.
M-am intalnit chiar si cu neincrederea..da..again and again..e o cunostinta veche si acra - amaruie - e ca ruda aia nesuferita pe care o accepti pentru ca face parte din familie, apoi te obisnuiesti cu ea si incepi sa intelegi de unde vine toata acreala aia si esti de acord cu ea si o accepti( in loc sa nu te mai intalnesti cu cine nu-ti face placere doar din complezenta sau de teama ca s-ar putea supara - fuck it)
Intalnirea interesanta a fost cu moartea. A aparut insotita de panica si neincredere. Sunt asa impunatoare toate 3 la un loc incat nu mai vezi nimic in jur.Mai mult de un scurt si ascutit tipat nu am putut scoate. Si apoi nu siu exact ce s-a intamplat ca m-am relaxat.Inca ma intreb ce anume s-a intamplat.Ideea e ca nu m-am dus nicaieri cu personajul asta.Am ales sa raman si sa-mi vad de fericire.Ca mi-au dat tarcoale imediat dupa aceea panica si neincrederea..mda..erau acolo si imi suflau in ceafa. Am ales sa multumesc oricarei puteri divine, mie si omului minunat de langa mine ca suntem acolo, in munti, sanatosi, intregi si gata sa ne vedem de viata noastra protejati de gandurile bune.A fost ce mai dura intalnire de pana acum, iar asta mi-a dat cumva puterea aia sa ma detasez, sa privesc inainte ,sa multumesc cu o ardoare si mai mare penru toate lucrurile minunate din viata mea.
Life changing meetings - multumesc: invat sa traiesc si sa iubesc, sa visez si sa accept.
Subscribe to:
Posts (Atom)


