way of living

Vreau de ceva vreme sa scriu despre ordine si disciplina, de cum toate astea ti-ar simplifica existenta.Unii ar zice ca sunt prea stresata si dusa la extremul negativ cu obsesiile legate de ordine:"aia trebuie sa stea acolo si cealalta dincolo,mananci sanatos, faci miscare, bei apa" - eh..sa nu exageram..nu? Pai bine, nu exageram si totusi exista apropiati care-mi spun ca atunci cand intra in casa'mi se descalta si se poarta cu manusi sa nu ma deranjeze(c`moon!!),in plus sunt altii care mi-au marturisit ca de cand m-au cunoscut s-au ordonat...ce sa mai cred?O fi bine? Nu? Sa va zic: eram copil si uram tot ce tinea de aranjatul hainelor, caietelor, inchisul sertarelor, luminii, gazelor, usii de la intrare.Pe modelul "who the fuck cares ,and who the fuck is going to break my house?". Toate bune si frumoase pana cand m-am mutat singura si am descoperit ca am nevoie de acea ordine ca sa pot supravietui usor. Da,nu indes lucruri in dulap pentru ca nu-mi place sa ma imbrac sifonat, da, am grija ce mananc pentru ca nu-mi place starea de rau de dupa, da, fac sport si beau apa pentru urasc sa gafai dupa 5 minute de urcat pe scari sau alergare usoara dupa tramvai sa nu mai zic schiat 10 minute, in plus cheia de la usa de la intrare e importanta - altfel risti sa dormi in fata ei in caz ca nu ai la cine sa apelezi la 2 noaptea( sa traiasca bunica`mea sanatoasa o mie de ani ca m-a primit in noaptea aia) Asa ca am instaurat alt mod de viata mai ordonat si mai curat,zic eu. Uf..sa nu intelegeti gresit..beau alcool, fumez, ma duc la somn la cel devreme 12, ma duc in carciumi etc..insa nu asta e scopul.Imi doresc mai tare sa ajung la sala a doua zi sau treaza in adevaratul sens al cuvantului la munca decat sa stau sa ma afum nefericit udeva in oras. Ma rog, cred ca fiecare isi stie prioritatile sau ar trebui sa si le stie.Ideea initiala era sa impartasesc ce am castigat: increderea ca pot ;) ups and downs.. ahh..multumesc voua celor care sunteti acolo zi de zi si-mi suportati mutrele.Va cam iubesc

numeri?..pana la cat?

Bunul samaritean numara? Eu cred in povesti si zic :nu.Traim o poveste?Nu.Exista buni samariteni?Poate ca da, poate ca nu.Cine iti spune care e limita pana la care nu mai poti crede, lupta, vrea, da? Masori?in ce? In recunostinta?Nu masori?Cum? Sa zicem ca ti-ai gasit cui sa oferi si nah..oferi.pana cand?Pana cand poti oferi neconditionat?Sa ma zicem ca celalalt vrea sa primeasca, insa nu schiteaza niciun gest de recunostinta, ci ia totul asa pentru ca i se cuvine.Nu-i bai, ai de unde da si dai.Cat? Unde e limita?Cand nu mai dai?Cand nu mai poti sa dai neconditionat? Sau daca stii ca nu poti da neconditionat nu dai de la bun inceput?! Ma invart in jurul cuvintelor si ideilor. Ai zile cand esti imbufnat.C`moon..toti avem! In zilele alea dai?Ce?!Replici reci?Poate ca da sau poate ca fugi in lume sa nu poti da nimanui acele replici doar pentru ca tii la ei si nu vrei sa-i incarci cu replicile nasoale sau nu vrei sa te incarci pe tine. Daca esti bun samaritean si ai uitat sa numeri inseamna ca rabdarea vine din uitatul numerelor. Cum uiti sa numeri daca asta ai facut toata viata?Nu constant, insa asta ai facut.Ai numarat gigacaloria, kilocaloria,notele,banii din portofel,cate zile mai sunt pana la concediu, cati prieteni ai pe feisbuc sau haicinci, cati tigani sunt in "romanica" si cati s-au adunat pe stadion.Cum nu mai numeri cand citesti o stire, sau testezi calcul de componente de pret si elemente din tabel? Numeri inainte sa pleci in concediu?( 3 sosete, 2 tricouri, 4 pachete de servetele etc)Cum traiesti fara sa numeri, bunule samaritean ?! Oh please teach me :)

Scrisoare deschisa catre toti barbatii care ma cunosc sau ma vor cunoaste

Dragul meu, In primul rand as vrea sa stii ca sunt constienta ca sunt frumoasa, desteapta si cu bani.Stiu ca am pasinui, ca am vocabular, ca stiu sa spun lucruri interesante.Asta nu inseamana ca sunt nemaipomenita, nicidecum.Toti oamenii cu pasiuni care au citit cateva carti si au grija de persoana lor sunt la fel. As mai vrea sa stii ca nu sunt neajutorata si ma descurc, asa cum stiu eu, dar ma descurc;slava Domnului am schimbat si prize, desfundat tevi, batut cuie si unde nu stiu, sun un prieten. Apoi, daca vrei sa ma impresionezi nu ma scoate la o salata sau intr-un local dansant studentesc - mai bine mergem la muzeu sau la o librarie sau la un concert.Aaa..nu te intereseaza aspectele astea, too bad ;) Nu ma interesezi daca esti insurat, logodit, in concubinaj.Nu-mi place sa ma leg la cap.Am facut-o, dar am invatat din asta - no good after all. Nu caut nimic, prin urmare nu te caut nici pe tine. Daca sunt politicoasa si-ti raspund la intrebari nu inseamna ca te plac. Iti poti da singur seama: cand o femeie te place se baga ea in seama cu tine si te intreba lucruri marunte, doar ca sa stii ca exista si o interesezi, orice ai face. Doar pentru ca intamplator am fost impreuna cateva luni acum ceva ani nu inseamna ca trebuie sa ma suni de fiecare data cand esti singur sau te-ai certat cu prietena sau esti beat. Nu sunt "mama tereza" si nu imi plac ciorbele reincalzite, plus nu mai suntem impreuna dintr-un motiv. Nu cant la karaoke, nu mananc mici si nici nu beau bergenbier.Nu suport sa vorbesti porcos si agramat, sa te autoinviti la mine acasa sau sa-mi cauti in cosul de rufe.Ai fetisuri de genul, te rog priveste in directia opusa mie ,aici nu gasesti ce cauti. Sunt nebuna - sunt.Stiu, imi place sa le duc la extrem, doar pentru ca stiu ca experientele extreme ma ajuta sa ma cunosc , sa stiu ce vreau, ce pot, ce sunt - asta nu inseamna musai ca ma interesezi, ma intereseaza doar reactia ta, care de cele mai multe ori ma amuza. Uff..esti cocos ,stiu,te-am jignit, nu o sa ma mai cauti :)) inseamna ca o sa am inbox-ul mai gol.E perfect,e obositor uneori sa sterg atatea mesaje si sa fiu politicoasa. Prin urmare..daca ma interesezi, te voi cauta eu, daca te simt prieten, te voi chema la mine acasa la o ciorba sau la un pahar de vin. Ai grija de tine si de reactiile femeilor pe care vrei sa le cuceresti :)limbajul trupului spune de o suta de ori mai multe PS: tricks nu = nu; poate = nu; da = poate

acopera-mi inima cu ceva

..vorba cantecului. Am chef de toate si de nimic.As gati dar am frigiderul plin, as citi dar nu am stare, as invata dar nu am rabdare, as iesi sa socializez, dar m-am saturat de problemele celorlalti.As fugi in lume dar as da dovada de lasitate asa ca raman pe baricade incercand sa fac ce-mi place. Ce imi place? I want the same things but different. Vremea asta nu ma ajuta deloc.Incerc sa gasesc zambete printre frunze portocalii si fosnetele ierbii,printre cornuletele cu gem proaspat scoase din cuptor si in aromele diferitelor experimente culinare. Am gasit satisfactii si amintiri. Ma chinuie o intrebare: sunt femeile oare vreodata multumite, fericite si impacate? Chestia asta, starea de bine adica, se mosteneste?Are cumva baza geneica? - asa cred ca as explica mai multe.Am uitat sa zambesc, m-am impovarat cu ganduri si griji,m-am auto-responzalizat si acum ma tot impiedic de lucruri care se presupune ca mi le-am asumat. Fals. Ca scuza am faptul ca sunt o visatoare si o credula, iar apoi, cand vraja din vis dispare, comparatia dintre imaginea initiala si realitate da cu minus. Cam asa e toamna mea..Ma duc sa culeg niste castane.Would you join?

nu am plecat nicaieri

nu, nu am uitat sa scriu,am doar alte preocupari care-mi umplu sufletul, narile, papilele gustative, stima de sine, urechile,mangaie orgoliul si ma fac sa ma simt implinita. Ma gandeam chiar sa reprofilez blogul insa nu o voi face cu siguranta pentru ca imi place sa scriu, sa impartasesc ce fac, simt, gandesc s.a. Sunt indignata de lumea in care traiesc si totusi..zambesc, alerg, gatesc, gradinaresc in aceeasi lume. Am invatat sa le separ. Sunt lumi diferite.In una ma scarbesc si ma gandesc ca voi pleca undeva departe, in cealalta imi fac planuri de casa cu gradina si catel, purcel si tot harnasamentul( mda, glumesc cu purcelul - nu as creste purcel :p ) Bine ca sunteti voi destepti si ignorati si ai nostri parinti prosti si cred tot ce e la televizor. Vrem caini pe strada, vrem rosii montane, vrem cianuara, vrem copii morti in parc? - numai despre asta aud zilnic de cateva zile pe toate canalele media disponibile mie. Tu, cel ce-mi dai invite sa vin la manifestatia de la Universitate,chiar esti acolo ? da? de la cat?in ce loc anume..vin si eu..numai ca eu cred doar jumate in cauza asta..ma primesti? Tu, mama cu copil o lasi pe mama soacra cu fi`tu in parc? sa ce? sa-l aduca acasa sfasiat de caini? Si nu vrei sa-i omori?mda..nici eu..am unul acasa..maidanez..pe care-l pup in bot..dar i-am facut vaccinurile, il tin in lesa, are zgarda si botnita si ma lupt zilnic cu ceilalti maidanezi gata sa ne sfasie pe amandoi.Mda..stiu..hai sa-i ducem undeva (unde???!), hai sa incurajam campania spalatoare de bani:marea sterilizare - iertati-ma nu cred in asta. da, sunt intrigata si gatesc..noua- veche pasiune dusa mai nou in extremul orient apoi pe meleaguri mediteraneene..apoi iar acasa( desi nici acum nu am facut mbs-ul ala).Toc, amestec ingrediente dupa cum imi spun narile si reactiile din camera de langa apoi mai toc un pic.Ies chestii de care sunt tare mandra.Nu o sa ma apuc acum sa fac meniu doar atat va spun din mica bucatarie: aseara sosul pesto de patrunjel cu seminte de pin a iesit magnific. mai sunt preocupata si ascult muzica acasa, la munca, la concerte si asta ma duce in alte parti. Stii cum e? Cateodata e frig , cateodata e cald si esti acolo in lumea lor a celor de pe scena, dintre urechi..my world..my sweet autistic world.. da..still alive and kicking..in another way:citesc ceva dubios dar simt eu ca-mi imbogateste vocabularul limbii engleze si imaginatia, am inceput sa fiu nespus de sincera cu cei din jur, dar simt eu ca imi face bine la suflet chiar daca ii deranjez pe ceilalti, stau in casa mai mult dar mi-e tare dor sa vad niste oameni la o "berica sincera", nu-mi plac "small talk"-urile, attention whores, prostia, ignoranta si atunci fac ce simt/vreau - de aia inca nu am plecat nicaieri;)