nu am plecat nicaieri

nu, nu am uitat sa scriu,am doar alte preocupari care-mi umplu sufletul, narile, papilele gustative, stima de sine, urechile,mangaie orgoliul si ma fac sa ma simt implinita. Ma gandeam chiar sa reprofilez blogul insa nu o voi face cu siguranta pentru ca imi place sa scriu, sa impartasesc ce fac, simt, gandesc s.a. Sunt indignata de lumea in care traiesc si totusi..zambesc, alerg, gatesc, gradinaresc in aceeasi lume. Am invatat sa le separ. Sunt lumi diferite.In una ma scarbesc si ma gandesc ca voi pleca undeva departe, in cealalta imi fac planuri de casa cu gradina si catel, purcel si tot harnasamentul( mda, glumesc cu purcelul - nu as creste purcel :p ) Bine ca sunteti voi destepti si ignorati si ai nostri parinti prosti si cred tot ce e la televizor. Vrem caini pe strada, vrem rosii montane, vrem cianuara, vrem copii morti in parc? - numai despre asta aud zilnic de cateva zile pe toate canalele media disponibile mie. Tu, cel ce-mi dai invite sa vin la manifestatia de la Universitate,chiar esti acolo ? da? de la cat?in ce loc anume..vin si eu..numai ca eu cred doar jumate in cauza asta..ma primesti? Tu, mama cu copil o lasi pe mama soacra cu fi`tu in parc? sa ce? sa-l aduca acasa sfasiat de caini? Si nu vrei sa-i omori?mda..nici eu..am unul acasa..maidanez..pe care-l pup in bot..dar i-am facut vaccinurile, il tin in lesa, are zgarda si botnita si ma lupt zilnic cu ceilalti maidanezi gata sa ne sfasie pe amandoi.Mda..stiu..hai sa-i ducem undeva (unde???!), hai sa incurajam campania spalatoare de bani:marea sterilizare - iertati-ma nu cred in asta. da, sunt intrigata si gatesc..noua- veche pasiune dusa mai nou in extremul orient apoi pe meleaguri mediteraneene..apoi iar acasa( desi nici acum nu am facut mbs-ul ala).Toc, amestec ingrediente dupa cum imi spun narile si reactiile din camera de langa apoi mai toc un pic.Ies chestii de care sunt tare mandra.Nu o sa ma apuc acum sa fac meniu doar atat va spun din mica bucatarie: aseara sosul pesto de patrunjel cu seminte de pin a iesit magnific. mai sunt preocupata si ascult muzica acasa, la munca, la concerte si asta ma duce in alte parti. Stii cum e? Cateodata e frig , cateodata e cald si esti acolo in lumea lor a celor de pe scena, dintre urechi..my world..my sweet autistic world.. da..still alive and kicking..in another way:citesc ceva dubios dar simt eu ca-mi imbogateste vocabularul limbii engleze si imaginatia, am inceput sa fiu nespus de sincera cu cei din jur, dar simt eu ca imi face bine la suflet chiar daca ii deranjez pe ceilalti, stau in casa mai mult dar mi-e tare dor sa vad niste oameni la o "berica sincera", nu-mi plac "small talk"-urile, attention whores, prostia, ignoranta si atunci fac ce simt/vreau - de aia inca nu am plecat nicaieri;)

nu ma enervez

incerc sa nu ma enervez..mda..sunt la un fel de terapie..mda , again, incerc sa nu ma lupt cu lumea, ci sa o accept asa cum este. Uneori ma veselesc teribil de ignoranta si prostia oamenilor, alteori sufar cateva zile. Nu-i nimic, ma intorc la preocuparile mele:alerg,gatesc, gradinaresc, ma bucur de soare si munti

ce-mi place

Ce-mi mai plac spamurile.Ce-mi place cand la un post de pe blog ce face referire la decizii de viata si lectii invatate primesc cate un comentariu cu fose septice.Este tot ce-mi doream :) Imi place sa admir baietii cu gipane si lant de aur in benzinarii , cat de frumos arunca ei ambalajele pe geam. Si imi place sa stau 3 ore la granita inconjurata de toata populatia lumii arabe si musulmane(scuzati rasismul) care isi lasa masina in mijlocul autostrazii ca s-a facut ora de rugaciune.Doamne iarta-ma..nu vreau sa gandesc cu pacat! Cred ca m-ai pus sa trec prin asta ca sa realizez niste chestii. Da, am realizat:sunt niste maimute. Pff si cel mai mult imi place sa stau la cozi, sa pup in cur si sa ma fac ca ploua. Cel mai mult imi place cand nu stiu cum sa refuz pentru ca cei apropiati din jur imi cer chestii pe care nu le-as face niciodata - mda..sunt ocupata atunci,nu pot sa-ti imprumut costumul de baie. urmaresc retele de socializare si ma umplu de placere cand gasesc 30 de mii de notificari cu sugestii sa-mi placa nu stiu ce sau sa "atendez" la ceva eveniment care nu are nicio legatura cu mine si ce ce as prefera eu sa fac cu timpul meu liber. Imi plac mult oamenii care se vaicara ca le e dor si " hai sa ne intalnim" si nu dau niciun semn nici macar de zi de nastere sau de sarbatoare.(uf da, my bad, nu-mi trec astfel de detalii pe astfel de retele) Imi place cand seful se baga in viata mea personala.daca ar putea sa o faca mai des cred ca as zambi mai mult la birou. Si ca tot veni vorba:ador barfele( asta e scopul meu in viata sa stiu ce a facut x si y si sa desfac firul in 16 dupa aceea). Vaaai.. dar mult mult de tot imi place sa stau in jeg, sa mananc fast-food si sa umble cineva in lucrurile mele constant( mai ales in mailul personal sau in sertarul cu chiloti)..ah era sa uit de cola pe langa fast-food-ul ala. Mda , si daca vrei sa ma surprinzi placut organizeaza-mi petrecere de ziua mea cu parintii mei si ai tai, eventual cheama toate matusile si unchii si inchiriaza ceva dj de la radioul pupatului. si ca sa fii sigur:da-mi invite-uri, sugereza-mi pagini de placut, injura-ma din cand in cand, caca-te pe persul de la intrare si eventual scrie-mi 'curva " pe pereti, o sa te iubesc cu siguranta

reinventarea

reinventeaza-te intr-o lume fara orizonturi - cam asta este noul task.Intr-o lume care nu-ti da nimic inafara de oportunitati mascate.Refuz sa ma multumesc cu o vacanta in Turcia sau cu o masina de 20k asa ca prefer sa vanez senzatii, sa ma reinventez, sa incerc, sa gust, sa imping limite, sa invat ceva nou. Ah, nu neg .Si eu vreau casa, masina, frigider multifunctional si o vacanta in Guam, dar mai intai trebuie sa aflu cine sunt, ce vreau, care-mi sunt limitele, cat pot. Am varsta la care mama mea avea casa, doi copii, un sot si isi facea vacantele cu familia in Delta si era fericita. Eu am un caine, un prieten, stau in chirie si imi fac vacantele in munti, la mare cu cortul sau la festivaluri de muzica si sunt fericita. daca nu-ti place ceva, te reorientezi, nu-i asa? daca esti incapatanat o sa lupti o vreme, dupa care o sa te reinventezi -tu cu tine, cu ceilalti, o sa vezi ca se poate si asa. Daca ai coloana vertebrala nu te vei cocalari, vei fi ceva mai la extrem dar nu vei ajunge acolo. Le vei incerca pe toate pana cand te va "coafa" ceva, pana cand te regasesti. Nu te grabi! urmareste fiecare pas: vei vedea ca nu cunosti oameni degeaba, ca de la toti ai ceva de invatat, ca fiecare decizie, intamplare ( asa ti se pare atunci )nu e chiar o intamplare. Alerg mult:cu Rolf, cu treaba, pentru achizitii, de placere :)trag de mine pentru ca simt ca timpul asta numai vine inapoi si apoi ajung acasa :) si ascult asta(intamplator)

your choice

Cine decide care e limita?esti inadaptat social sau nu?esti dependent sau nu? cred ca e prima data cand mi se face pielea de gaina la asa senzatie. In seara asta e meci cu Petrolul -intamplarea face sa stau foarte aproape de stadion(which I love cand vine vorba de concerte si fug de fiecare data cand e meci)si aud galeria..wow..nu am auzit de multa vreme asa cantece si atata pasiune.Ii respect si ii judec ( un pic, nu mult:p) sunt sute de suflete ce stiu acelasi cantec si canta cu aceeasi suflare de baraie geamurile.Suna frumos, nu-i simt ca pe un act de huliganism.E frumos sa auzi/vezi atatia oameni uniti prin acelasi crez. Acum vine intrebarea: cati din ei simt nevoia de a apartine acestui grup?Cator dintre ei le place asa de mult sa urle "in gasca"( pentru ca atunci nu se aud doar ei urland)? cat de social addicted putem fi?de ce simtim nevoia sa apartinem unei "gasti"? pentru ca traim printre oameni se auzi un soptit din capatul salii.. Am trait zilele astea o durere.Cineva drag mie imi spunea ca durerea e un impuls "crescut" genetic de generatii: suntem invatati ca aia e durere, ca cealalta e palcere.Impulsul ala electric se duce fix la centrul nervos care ne spune:bucura-te! plangi!tipa! urca-te in masina si fugi! Jumatate de ora mi-au curs lacrimi! am incercat sa opresc impulsul , sa-l trimit catre alt centru nervos, sa ma concetrez pe altceva..si lacrimi imi curgeau pe obraz si rimelul se intindea..si m-am linistit la un moment dat..nu m-am mai gandit la asta. Unde e limita aici? Cand incepi sa plangi?Cand nu te mai poti opri? Gamer-ii sunt inadaptati social? -prima idee care-mi trece prin cap:da.se refugiaza acolo, in lumea lor virtuala pentru ca e mai frumoasa decat realitatea, pentru ca acolo cumva au succes, nick-ul lor e cineva, sunt niste personaje recunoscute. On a second thought: sunt niste personaje fericite, vesele, libere, eliberate de tot ce inseamna nimicul cotidian, grjia mediocrilor , sunt inca niste copii care spre fericirea tuturor nu au uitat sa se joace.( Cand imbatranesti? - Cand ai uitat sa fi copil, sa te joci) suntem dependenti, suntem niste inadaptati sociali si nu avem limite - asa ca zambeste, uita-te in jur..dormi, viseaza,zambeste din nou.. esti doar tu, cu deciziile tale si consecintele..your life, your dream your choice recunosc,eu sunt dependenta: