pasiuni

De cand ma stiu am avut mii de pasiuni sau mai degraba am vrut sa incerc de toate sa vad unde ma potrivesc, unde ma definesc, unde ma regasesc si ma simt in apele mele.La 4 ani ma dadeam cu fundul de pamant ca eu vreau gimnastica, ai mei au facut ce au putut si m-au trimis la gimnastica - da ma visam Nadia( no comment), la 7 ani am vrut sa fac muzica - fie vorba intre noi tot vreau de atunci - asa ca iar m-am dat cu fundul de pamant ca vreau la vioara.Dupa 6 ani am renuntat si m-am apucat de flaut si de canto:1 an flaut( ce frumos suna, ce greu e sa -ti tugui buzele asa) si mai multi canto - am renuntat ca voiam sa fac scoala normala , nu de muzica si repetitiile erau de 3-4 ori pe saptamana 4 ore/sedinta. M-am apucat de cantat singura la chitara - tot e bine.Dupa care s-a trezit sportiva din mine:alpinism, aerobic, am invatat sa si bicilesc in clasa a 10-a( din nou no comment)
Prin facultate m-a apucat motociclismul si ma tot tine de atunci.la fel si ski-ul.Nu as renunta la asta never.Dupa facultate mi-a facut cu ochiul kite-ul - inca imi face...dar goana asta a timpului ma face sa ma duc din ce in ce mai rar sa vanez vant.
De cativa ani gatesc - da e si asta o pasiune:iubesc sa amestec ingrediente, contimente, prafuri in oala sau sa astept rumenitul cuptorului.
A venit primavara - am scos motocicleta, am pus in cui schiurile. Cu motocilismul treaba sta altfel decat toate celelalte pasiuni safe.Mama se sperie in fiecare an cand scot monstrul de la iernat, eu am emotii de fiecare data cand ma urc pe el, cei din jurul meu se uita intrebator( cei care nu ma cunosc) sau fac glumite.S-au intamplat multe, dar asta e o alta poveste, care sa ma faca sa renunt insa fara efect. Sentimentul pe care il am cand sunt pe doua roti este incomparabil( si vorba aceea:bungee jumping, alpinism la liber, kite) si cred ca ar fi si mai puternic intr-o tara civilizata ( asta pentru ca nu pot sa-mi iau cine stie ce "capritza" sa sar gropi sau sa o iau pe aratura -deh.. Romania e perfecta pentru off-road)

Am pasiuni, da..si iubesc oameni cu pasiuni


edit:si imi place sa scriu mai mult decat sa vorbesc (asta chiar daca nu se vede mereu..hihii)

vineri seara

varianta 1:
interviu, bere cu o prietena,bord-game.discuti interminabile pana la 3 dimineata..in toate locatiile
varianta 2:
pasaj Unirii, vineri seara , ora 21:24.nene la 50 de ani priveste la vitrina cu pufuleti de ceva vreme se pare.mersul cu metroul e fun.Acu` juma` de ora cautam un rest de cui in cosul de gunoi si-mi faceam unghiile potocalii?ce caut eu aici?!
varianta 3:
shopping for food si hartie igienica,vorbaraie lunga, planuri de uichend, chef de nimic..poate doar de "asculltat delfinii" si citit.Liniste, conversatie cu the one I love..small happy things that make me happy
varianta 4:
linistita,cu chef de uichend(vaai cat de greu imi e sa-i zic "sfarsit de saptamana: - geniali englezii)..to be continued.....(data trecuta cand am scris asta s-au intamplat lucruri marete

momentul adevarului

Atunci cand te astepti mai putin se intorc toate pe dos, mai repede decat ne asteptam. Si atunci ?ce ramane de facut.Sa nu ne mai asteptam?Sa nu mai avem sperante, vise?Sa nu ne mai entuziasmam? Oameni dezamagiti in dragoste, dezamagiti social sau profesional pentru ca lucrurile nu au iesit asa cum se asteptau ei - toti gasesc dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp puterea sa mearga mai departe, sa se ridice, sa se scuture de praf si sa continue.
de aia imi place mie ca m-am nascut om si nu cine stie ce alta creatura.Constiinta de sine si vointa si respectul..asta ma face sa cred ca noi oamenii putem face orice.O luam de la capat,luptam si speram.
Introducerea a fost poate pentru a ma intelege mai bine de unde gasesc incapatanarea asta de a supravietui, de a nu ma lasa calcata in picioare, de a lupta pentru ceea ce-mi doresc.O iau de la capat pe plan profesional.Dupa ceva ani de experienta si recunoastere..admit: m-am plafonat.Poate de aceea simt ca nu-mi gasesc locul nicaieri..mai ales ca tind sa iubesc provocarile si nu locurile caldute si confortabile in care ma blazez, in care uit ca a mai trecut un an peste mine si eu nu am avut nicio mare realizare profesionala.Stiti intrebarea aia din "mini-interviul online"? - " care e cea mai mare realizare profesionala a dvs?"..creeps me out, la fel ca intrebarea:ai facut ceva remarcabil azi?" Si cand ma gandesc la remarcabil nu ma gandesc la : mi-am taiat unghiile sau m-am spalat pe cap( desi poate la unii e o realizare , no offense)
Toti ne-am nascut totusi cu un scop:poate scopul unora este sa se simta caldut si confortabil si al altora sa tot lupte pentru a-si depasi conditia.

eu am decis..for now..I fight


Wind of change..I kind of like it..mai ales ca bate inspre vara

promisiuni

Daca zici ca faci ceva, faci; daca promiti ceva, cu atat mai mult.Daca zici ca dai un premiu il dai, daca zici ca astepti pe cineva la party, il astepti.Daca zici ne vedem la 7..ei bine la 7 fara 2 minute esti acolo, asa ca sa ai timp sa te aranjezi, sa-ti stergi pantofii, sa-ti tragi sufletul - sa nu gafai in fata persoanei cu care trebuia sa te vezi.Daca esti punctuala nu inseamna ca esti neinsemnata sau neinteresanta sau neimportanta. E ciIvilizat si frumos sa ajungi la timp, sa te tii de cuvant si sa faci ce ai zis ca faci.
Aaaaa…ca esti genul de se trezeste cu 3 ore inainte de programul de birou si tot intarzie 30 de minute, asta e partea a doua: nu sti sa-ti programezi timpul.Ei te iubesc si asa, si pentru asta ( pentru ca le dai si lor mai mult timp).Pai atunci trebuie sa facem program.
Urasc sa astept , sa stau la cozi.Daca vezi ca esti in intarziere da macar un mesaj/un telefon cu 10 minute inainte.Asa e frumos si politicos.Daca nu stiai asta pana acum, nu-i nimic..nu e niciodata prea tarziu sa invatam lucruri noi.

ahh...

vreau mai intai de toate sa multumesc celor ce comenteaza si citesc amaratul asta de blog, pe care incerc sa-l tin privat dar citit:D
ahhh
cum se numeste figura aia de stil care se contrazice in 2 cuvinte ?!?
uneori simt ca teoriile se adeveresc, desi nu am crezut niciodata in ele.Era una cum ca la noi, la capitala, la metrou, oamenii se asaza pe scaune din extremitati..de ce..?Habar nu am.Sa fie frica de apropiere?de intimitate?Uite, facem un experiment:te duci la metrou, ai 6 scaune, pe care te asezi?iti zic eu:in extremitati sau la jumate.daca e cineva asezat la o extremitate te vei aseza la cealalta, daca ambele extremitati sunt ocupate te vei aseza la mijloc.Daca aceste posibilitati sunt epuizate vei avea un mic moment de cumpana ..: sa ma asez intre ei, sau sa stau in picioare..ca oricum merg doar 3 statii...?!? eu recunosc, De cele mai multe ori prefer sa "stand up" - pot sa dau vina pe mirosu`mi prea fin care ma obliga sa stau departe de oameni nedushati sau mult prea parfumati.
Experimentez viata la metrou, asa cum ii zic eu..cu castile in urechi si cartea in brate.Call me hater
ahh..si am incercat sa stau langa ei, dar mirosul, lipsa de educatie ma impiedica.E 8:45 dimineata si tipul nice din dreapta mea, imbracat la paltonas si mapa la subrat, miroase a genul de om care nu se spala iarna de frig.ma mut 2 m mai incolo dau de tanti cu haina de piele , care miroase a omleta

ahhh...si te intrebi de ce suntem..asa cum suntem


PS:mi se termina cartea de citit..recomandati


later edit:
Si..unde se grabesc romanii la metrou???..Am stat noi si ne-am gandit si ne-am dat seama: la scara rulanta!Toata lumea alearga , se impinge, se agita, transpira totul pana la scara rulanta unde toata lumea sta linistita.Asta e destinatia calatorilor metrorex?Da..si apropos de asta:scarile rulante sunt facute sa te ajute sa urci mai repede nu sa te care cate un etaj, ca daca tot te grabeai, sa urci mai usor si sa ajungi la destinatie.Asta e un fel de outside observation : eu merg pe scarile de piatra. Ma enerveaza ca se sta pe scara rulanta si se sta pe ambele parti desi autoritatile le-au desenat talpi sa stationeze pe dreapta si le-au pus sticker-e pe margine
mai trebuie sa curga multa apa pe Dambovita pana cand metroul bucurestean va ajunge la nivelul celui londonez, which I love:D