Tuesday, 12 February 2019

in cautarea relationarii perfecte

Cred ca pot sa incep cu faptul ca asa ceva nu exista si cu asta e toata lumea de acod. Nu exista comunicare perfecta, nu exista atentie la detalii de ambele parti si nu exista pasiuni comune tot timpul.Nu exista decat bunavointa sau vointa sa faci o anumita relatie sa functioneze, sa vibreze , sa rezoneze si sa cante..da sa cante cantecul  de dragoste la care viseaza toata lumea.

Cred si pentru asta o sa las disclaimer aici: tot ce scriu  e doar parerea mea, neavizata, de om normal( sau cel putin asa imi place sa cred), care crede in fapte si in vibratii, in energii si intelegere, om reactiv care a invatat sa fie mai putin reactiv (si mai are multe de invatat), om care prefera sa fie autentic, caruia ii place sa scrie doar atunci cand are ceva de zis desi de multe ori ar zice mai multe decat aud cei din jur. Tot ce scriu aici, cel putin, sunt niste "interioare", cum imi place mie sa le zic, dar nu e jurnalul meu..nu a fost si nu va fi. Aici, ce-i drept scriu cand sunt intrigata si am intrebari existentiale si astept reactii.

Revenind la relatii - a nu se intelege ca fac referire doar la relatiile de amor, fie ele intre sexe diferite sau acelasi, cred cu putere ca in primul rand trebuie sa vrei sa fii intr-o relatie cu un om, sa socializezi, sa vorbesti, sa-i vrei apropierea - si asta nu tot timpul. Imi amintesc de oamenii din gasca din copilarie care erau asa dependenti de oamenii din grup, incat erau in stare sa se supere daca hotaram sa iesim sau sa plecam doar 3 din noi - pentru ca ceilalti nu aveau timp/loc etc..Faptul ca sunt intr-o relatie cu cineva, nu cred ca ma leaga printr-un cordon ombilical invizibil, nici daca sunt maritata cu persoana respectiva.
Cred ca intr-o relatie trebuie sa existe respect: inafara de injurii care ar trebui  sa lipseasca cu desavarsire, cred ca trebuie sa existe respect pentru munca celuilalt, pentru alegerile si doleantele lui. Ei...:) daca vrea sa se arunce de pe bloc sub inflenta substantelor narcotice, nu zic sa-i respectam decizia, doar zic ca unii oameni invata din greseli si atunci e mai bine sa-i lasi "sa se dea ei cu capul", chiar daca o sa-i doara.Tu trebuie doar sa fii pregatit sa fii acolo.
Cred ca e necesar sa-l lasi pe celalalt sa fie el, asa cum e si apoi  sa decizi daca mai vrei sa fii in compania lui sau nu. Dar, lasa-l sa fie..nu-i spune tu ce sa faca, ce sa gandeasca, ce sa spuna..(decat daca vrei sa-l placa parintii tai pentru ca tu adori persoana respectiva :))) )
Cred in pasi prin care e bine sa treaca o relatie sanatoasa: cunoastere, relationare, cunoasterea anturajului, discutii despre animale, copii si relgie are involved ca sa nu mai zic despre asteptari financiare.
Cred ca e bine sa-l stii pe cel de langa tine bolnav, frustrat, plangacios..sa stii ce te asteapta in relatia cu el.Daca te "coafeaza" bine..daca nu..stai singur  (haha)

Cred in rabdare si sinceritate, cred ca daca esti autentic, doar atunci poti avea prietenia pe care te poti baza..sau nu. De ce zic sau nu? Unii oameni sunt buni ascultatori, dar nu buni saritori; unii oameni trec prin perioade de 1-2 zile, saptamani sau ani cand sunt focusati doar pe ei. Eu i-as lasa acolo si i-as iubi in taina (love you  & miss you DR-ex DD, CM si AM btw) pana cand vad si lumea exterioara.
Daca nu o mai vad niciodata, probabil o sa ma frustrez, dar nu o sa ma supar pe ei si o sa-i iubesc in continuare.
Sunt multe de spus si de combatut pe aceasta tema.Poate o sa mai revin asupra ei, poate nu.De ce am facut asta acum? Pentru ca am simtit ca am puterea sa fac asa..well..we all get old and brave? Don`t we?!





Disclaimer2: nu fac mereu tot ce zic :)- nu iese chiar asa..