aleg altceva

Nu te gandi foarte mult, fa ce simti, lucrurile oricum nu le poti controla.Oricat ai vrea sa ai siguranta aia ca stii ce se va intampla maine, nu o ai.Asa e crunta si incantatoarea realitate.
Care ar mai fi farmecul sa deschizi ochii a doua zi? De ce ai face asta? Sa vezi ceea ce stii deja?!

Buddhistii spun ca cel mai bun si cel mai rau lucru pe lumea asta este faptul ca nimic nu dureaza pentru totdeauna. Si atunci, hai sa ne bucuram si sa ne intristam in acelasi timp - daca am putea face asta...Lucrurile se schimba si noi nu putem decat sa alegem si de ce am alege sa fie rau...Oh, well..multi aleg si asta: sa vada ce e rau sa se planga, dar asta e o alta poveste...
Si atunci iei totul ca pe o provocare, ca pe o sansa de a invata ceva si inveti sa te bucuri. Zic inveti pentru ca nu stii asta de la inceput. La inceput bajbai intre deprimare, nostralgie si regret. Apoi vezi ca viata nu se termina atunci cand credeai tu si apare alta provocare. Evident, ai din nou de ales: accepti sau nu.
Ma intreb cat de constienti suntem majoritatea din noi de toate astea. Cati ne punem intrebari si cati alegem sa imbratisam schimbarea cu bucurie. Cati alegem sa privim despartirile ca pe o nouaa sansa sau o noua usa deschisa? Cati alegem sa primim singuratatea in viata noastra ca o provocare spre a ne cunoaste? Cati alegem sa ne bucuram de saracie ca de o noua lectie de a ne organiza mai bine, de a renunta la nimicuri?

Nu putem controla nimic. Si atunci  de ce sa pierdem vremea lamentandu-ne de diverse? Putem controla ceva, in schimb - s-a gandit Divinitatea la toate :) felul cum reactionam sau suntem noi. Avem de ales in fiecare clipa din timpul asta, petrecut in viata asta.

What do you choose?

I chose something else...which reminds me of..reasons

De Perseide

Singuratatea nu e intotdeauna prietena, insa in seara asta e. Se bucura de fiecare adiere de vant si de fiecare gand care strabate autostrada gandurilor. Se aud greierii si isi concentreaza privirea pe cer poate poate vede o stea cazatoare.Sunt Perseidele. Ar trebui sa vada multe. In buricul targului e mai greu, desi sta intr-o zona linistita, unde aude greieri, luminile orasului  se incapataneaza sa ascunda bolta cereasca.

Si-a aprins o tigara pe balcon si incearca un fel de "impamantenire cu sine", nu de alta dar ultima luna a fost cam tumultoasa. Vacanta mult visata i-a adus aminte ca e om si are pasiuni, gandurile s-au mai asezat. E greu sa traiesti in lumea asta in care trebuie sa demonstrezi tot timpul cat de bun si minunat esti. Si mai greu e cand pe langa toata lupta zilnica trebuie sa accepti frustrari si sa pleci acasa cu noduri in gat. Sa nu mai zic de proteste pasnice de la care pleci gazat ca un sobolan pentru ca ai venit sa-ti exprimi indignarea. Momente vesele si mai putin vesele. Momente frustrante si momente pline de implinire.

Aprinde a doua tigara si face o recapitulare a ultimei luni: pisica, flori, prieteni, vacante, mare, condus noaptea, plans, indignare, rasarit de soare, exaltare, ras, mirare, frica, somn, emotii, muzica, nesiguranta, intrebari, imbratisari, excitare, dorinta, raspunsuri, libertate, plans de fericire, plans de frustrare, zambete tampe, poze, regasire, somn de pisica, baie in mare, calcule...au fost ceva.

Lipseste muntele si lipsesc stelele cazatoare care nu se vad de lumina orasului. Lipseste linistea unei tari frustrate si lipseste demnitatea si responsabilitatea propriilor actiuni ale oamenilor printre care m-am nascut si al carui neam se pare ca apartin. Lipseste empatia si curajul autenticului. 

Dar cel mai mult in seara asta lipsesc stelele cazatoare.

PS: as fi pus sursa pozei, dar am primit-o de la un om drag