buna, vrei o "seminta" ?

Si uite asa trec zilele si noi ne dam seama ca suntem mai intelepti sau nu.Radem, ne enervam, facem haz necaz si trecem mai departe. Uneori ne luam o vacanta sa respiram alt aer.
Apoi ne intoarcem la to do list-ul ala. Cumva, dupa o perioada devine natural sa te intorci la asta. Asta esti la urma urmei, nu? sau..nu?
Sau poate ai o epifanie, ca tot e la moda cuvantul asta, si te trezesti iluminat sau te trezesti razand pe strada sau te vezi cu cea mai buna prietena si ai o seara in care razi mult si bine..zic si eu.

Dupa o zi in care, conform programului, te trezesti la 5:30, iti mananci salata si iti bei cafeaua, iti iei vitaminele si bifezi ora de sport, te imbraci  de birou si pornesti semi-voios sau semi-treaz spre birou. Te gandesti sa treci pe la..mega (nimic surprinzator pana aici) sa iei una alta si... te trezesti cu toata populatia orasului in magazinul in care esti si tu. Nu-i nimic, ramai calm pe pozitii si-ti spui..nu-i nimic..e doar mijlocul saptamanii, rabdare sa avem. Evident, intarzii si te simti (mega - ca tot vii de acolo)dubios cand intri in birou.( nu-i nimic, trece si asta) Si incepe "dansul" in care sari de la un ritm la altul de la o melodie la alta de parca dansezi pe muzica unui dj nehotarat.Te trezesti stabilind intalniri la care intarzii sau le amani pe maine doar pentru ca azi este joi si nu miercuri, asa cum ai crezut tu pana la ora 16..ish

Nu-i nimic, te regrupezi si treci mai departe cu scuzele de rigoare. Stai la birou pana nu mai poti sa gandesti si o pornesti semi-treaz, semi-vesel( nici tu nu stii de ce) spre locul de intalnire. Metroul e dubios de gol ..sau nu...rush hour s-a dus demult, tu doar ai stat over-time..again, dar e bine si e liniste.Poti sa citesti.

Razi vreo doua ore dupa care te indrepti spre urmatoarea locatie de unde ai de recuperat chestii. Iti zici in gand: ce bine ca stau aproape, merg pe jos spre casa, ma bucur de seara asta linistita. Mare ti-e surpriza cand realizezi ca de recuperat ai un scaun. Dar nu-i nimic, pleci cu scaunul asa pe umar, la palton si poseta spre casa..ca doar stai aproape. Drumul asta l-ai facut de cateva zeci de ori, deci nimic surprizator..sau..te trezesti cu un pusti de etnie..necunoscuta- sa-i zicem- care te abordeaza cu un "buna, buna, vrei o seminta?" si apoi scuipa o coaja...Capat!! - sau cel putin asa imi zice prietena mea in timp ce eu ii scriu din mers pe whatsapp,cu scaunul pe umar si o sacosa in cealalta mana. Inca sunt valabila se pare :) pentru pustii de 10 ani, mai ales atunci cand cari un scaun pe umar, incercand cumva sa nu-ti pierzi din "demnitatea" omului imbracat la camasa si pantof.

Bine ca ajungi acasa; si dupa ce ai dat cu scaunul nou de toti peretii, te primeste asa cum trebuie Pink Floyd..si Yoda..nu, nu iau nimic..asta canta la radio-ul pornit si asa se numeste pisica :)
Capat!

Am aflat de ce

Si cum stateam asa si te ascultam..asta dupa aproape un an dupa ce relatia noastra se incheiase, relatie care a durat un numar de ani, mi-am dat  seama de ce m-am indragostit de tine si nu de altul, mi-am dat seama de ce te iubeam.Tu erai omul care ma ducea in locuri noi si eu iubesc locurile noi. Tu erai omul cu initiativa si eu am o slabiciune pentru oamenii astia. Tu te uitai tamp la mine, prin mine si cand te intrebam unde esti imi spuneai sincer unde :) in cutia cu nimic sau la ziua de maine, sau la cea de ieri.
Mi-ai confirmat din nou ca mirosi bine..asta cu mirosul este o bila alba sau, in caz contrar una foarte neagra, de nesters.
Te iubeam pentru ca stii sa-mi asculti nimicurile cu zambetul pe buze, desi probabil te plictiseam maxim uneori. Te mai iubeam pentru entuziasmul cu care imi prezentai lucrurile care te pasioneaza. Te iubeam pentru ca esti discret si stii sa ceri o nota de plata si sa o platesti doar tu , fara prea mare tam tam. Te iubeam pentru ca ma faceai sa rad si sa fiu autentica atunci cand fac asta.
Te iubeam pentru ca stiai cand vreau o a doua bere si ma lasai cu mine cand faceam poze sau scriam.

Dar se intampla viata..si oamenii..si daca, intamplator nu ne prindeau toate astea in plasa lor, poate continuam.

Insa, daca ne lasam coplesiti, toata iubirea asta moare ca o floare pe care nu o uzi. Si apoi toata iubirea aia moare si se transforma, la fel ca floarea, in ceva putrezit si urat mirositor de care abia astepti sa scapi...