In momentele in care te pierzi in natura, in muzica, in carti, esti tu. In momentele cand uiti unde ti-ai pus telefonul, cat e ceasul, ce zi e azi, esti tu.
In momentul in care mi-am adus aminte poezia aceea, am fost eu.
A fost o perioada, cred ca oricine o are, cand preferm sa fiu oricine altcineva decat eu insami. Am incercat diverse metode de lose myself in viata de fiecare zi, in preocupari, in vicii, in altii. Am revenit la mine si ma bucur de fiecare piesa, poezie, tablou, imbratisare, discutie lunga cu un prieten vechi si drag, sunetul naturii, zambetul unui copil.
From too much love of living,
From hope and fear set free,
We thank with brief thanksgiving
Whatever gods may be
That no life lives forever;
That dead men rise up never;
That even the weariest river
Winds somewhere safe to sea..
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment