Wednesday 12 December 2012

enjoy end of the world

Asa cum  spuneam, dupa noapte in care a nins ca in povesti, de iti  venea sa te lipesti  cu nasul  de geam si  sa tot privesti (stiu  ca  unii din noi chiar au  facut asta) trebuia sa ne pregatim barcile sau  colacii  de salvare.Da` , degeaba dam vina pe autoritati ca "i-a prins prin surprindere" si anul acesta, dar la fel, suntem si noi: nepotrivit imbracati, incaltati, cu nervii la pamant, cu  batistele in buzunar fara barca sau colac de salvare. Caci, se stie, dupa o zapada ca-n povesti in minunatul oras  al lui  Bucur vine "potopul", dupa care "patinoarul", dupa care iar zapada si  tot asa.E in fiecare an, tine cam tot atatea luni. Vine cu dureri, depresii, nervi  , dar pentru cei ce stiu  sa aprecieze vine cu  bucurie: bucuria de a aluneca la vale, bucuria sarbatorilor plina de liniste si multumire de sine, bucuria lucrurilor mici (care, adunate, fac o bucurie mare), bucuria unui  an in care am invatat  lucruri  despre noi si  ceilalti, in care am descoperit, am simtit.
Let`s enjoy: sosetele uscate pe calorifer, vinul fiert, fulgii  ce raman pe manusi, merele coapte, intalnirile  indoors cu prietenii sau  out-doors la o tura sau  ride plin de motivatii..
Let`s enjoy: cadourile, parintii, prietenii, sarmaua aburinda, cozonacii, impodobitul bradului, torsul pisicii  pe calorifer, drumurile pline de dume la munte, zambetul copiilor :)











Wednesday 5 December 2012

Cand esti tu ?

In momentele in care te pierzi in natura, in muzica, in carti, esti  tu. In momentele cand uiti  unde ti-ai pus telefonul, cat  e ceasul, ce zi  e azi, esti  tu.
In momentul in care mi-am adus aminte  poezia aceea, am fost eu.

A fost o perioada, cred ca oricine  o  are, cand preferm sa fiu oricine altcineva decat  eu insami. Am incercat  diverse metode de lose myself  in viata de fiecare zi, in preocupari, in vicii, in altii. Am revenit la mine si ma bucur de fiecare piesa, poezie, tablou, imbratisare, discutie lunga cu un prieten vechi si  drag, sunetul naturii, zambetul unui copil.

From too much love of living,
From hope and fear set free,
We thank with brief thanksgiving
Whatever gods may be
That no life lives forever;
That dead men rise up never;
That even the weariest river
Winds somewhere safe to sea..