despre (ne)fericire

sunt in plina evolutie(as usual)din toate punctele de vedere.Inspre ce? Eu sincer sper ca spre bine..Acum ramane de vazut cat de mult ma influenteaza demonii care nu lasa nicio clipa de lipsa de incredere sau ezitare din partea-mi sa scape si sa ma bata pe umar.
Ma lupt cu obisnuinta proasta de a judeca.De cand ma stiu am categorisit oamenii dupa propriile-mi simtiri uneori fara a-i cunoaste foarte bine.Imi dau seama dupa mult timp spre marea-mi rusine ca nu e tocmai fair and square si asa las loc la judecati asupra mea. Ce obicei avem si noi oamenii, ca sa nu duc la limita sa zic noi romanii, sa ne intereseze atata de mult de capra vecinului si sa simtim nevoia sa etichetam. Sa revin la subiectul care m-a impins spre scris : incerc sa fiu mai tare ca instinctul de a judeca.
Si totusi m-am lovit in ultima perioada de tot felul de idei si conceptii de viata a celor ce ma inconjoara.Idei si conceptii care ma instiga la categorisit in: oameni care stiu sa-si traiasca si sa-si caute fericirea si cei care nu, in oameni carora le place sa fie nefericiti..Da stiu, la urma urmei sunt alegerile lor si nu voi sti niciodata(si cel mai probabil nici ei) de ce au ales una sau alta. Desi ma gandesc ca asta se poate afla la o scurta analiza psihologica, filosofica,genetica etc.

Sustineam acum aproximativ o luna la o discutie captivanta ca nu vreau , nu pot sa ma apuc sa propovaduiesc adevarul, libertatea si fericirea. Sunt egoista sau sunt sadica( sa-i las pe ceilalti sa se dea cu capul de pereti in cautarea adevarului/fericirii/implinirii cand as putea sa le dau un hint).Ei bine nu,nu ma apuc acum sa propovaduiesc dar simt ca nefericirea cel din jurul meu tinde sa se extinda in aria mea si solutiile pe care le vad acum:renunt la oamenii astia sau le dau un hint.
Si pentru ca desi nu o arat atat de mult , chiar imi pasa de cei din jur:
multumirea si fericirea ta nu au la baza o alta persoana.Fericirea sau nefericirea ni le alegem si ni le construim.Fericirea ta are la baza dragostea? Daca da ofera, ofera neconditionat si vei primi inzecit. Sau poate are la baza recunoasterea pe plan social sau profesional:pai atunci fii tu, asuma-ti, responsabilizeza-te.Citeste carti care te obliga sa traiesti, surazi, uita-te la filme care te pun pe ganduri, iesi la aer, miroase o floare, zambeste unui copil, ia-ti timp liber cu tine( doar cu tine), nu-ti fie frica de singuratate,fa ceva ce-ti place sau ce voiai demult sa faci: canta, danseaza, fotografiaza si zambeste mult pentru ca traiesti , pentru ca poti sa faci toate lucrurile astea.
Nu, nu sunt lunatica, si eu am griji materiale si preocupari zilnice si datorii, dar am si pasiuni si scopuri si muncesc si asa cum tot mie imi place sa zic, fac chestii.
Nu-s cel mai bun exemplu de urmat, dar incerc, chiar incerc si cred ca o sa ne fie bine si ca nu ne-a fost dat sa traim degeaba , ca fiecare are locul sau, timpul si menirea sa si noi trebuie doar sa deschidem ochii si sa constientizam ce vrem sa facem cu noi.Tentatiile sunt mari dar atunci cand stii ce vrei nu mai pleci urechea la demoni si dupa un timp demonii dispar...ma rog..reapar atunci cand din nou ezitam sau nu avem incredere ca suntem buni si frumosi.

poate ca suna a carte de formare a personalitatii, nlp sau misa sau pur si simplu spalare pe creier..a se lua cum se doreste sau deloc caci intre timp e gata si mancarea de mazare cu mult marar si eu ma bucur de seara unei zile pline la finalul careia am ajuns sa arat aproape ca G.I. Jane