Saturday 23 April 2011

sfanta zi de sambata

Si trece timpul si am ajus sa scriu din Craciun in Paste.Si iata ca e "sambata mare" sau cum se zice..sau cum ar zice mama "sfanta zi de sambata".Am facut mai multe decat mi-as fi imaginat ziua incepand furtunos.Sunt chill si impacata poate usor resemnata,sunt bine dupa mult timp desi situatia analizata cu ochii de acum o saptamana nu e roz. Ma simt bine eu cu mine.Dupa mult timp in care m-am instruit sa zambesc m-am regasit:stiu ce vreau, stiu ce simt, stiu ce pot sa fac, stiu sa ma simt bine cu mine.
E sarbatoare si fiecare petrece cum stie :cu o zi inainte de sarbatorile pascale lumea danseaza, canta, asculta muzica la 90% din volum, mananca, face ultimele pregatiri,se cearta.Nu stiu un singur om care sa se caute pe sine prin reculegere - toata solemnitatea acestei sarbatori.
Eu recunosc..sunt prea prinsa de cotidian si lumesc ca sa pot atinge acea stare prin reculegere.
Pentru prima data nu mi-e dor de nimic..nu as face nimic...

feeling good about all azi in sfanta zi de sambata cand nimeni nu se cearta, sufera, plange..


Sarbatori fericite:)!

Wednesday 13 April 2011

pasiuni

De cand ma stiu am avut mii de pasiuni sau mai degraba am vrut sa incerc de toate sa vad unde ma potrivesc, unde ma definesc, unde ma regasesc si ma simt in apele mele.La 4 ani ma dadeam cu fundul de pamant ca eu vreau gimnastica, ai mei au facut ce au putut si m-au trimis la gimnastica - da ma visam Nadia( no comment), la 7 ani am vrut sa fac muzica - fie vorba intre noi tot vreau de atunci - asa ca iar m-am dat cu fundul de pamant ca vreau la vioara.Dupa 6 ani am renuntat si m-am apucat de flaut si de canto:1 an flaut( ce frumos suna, ce greu e sa -ti tugui buzele asa) si mai multi canto - am renuntat ca voiam sa fac scoala normala , nu de muzica si repetitiile erau de 3-4 ori pe saptamana 4 ore/sedinta. M-am apucat de cantat singura la chitara - tot e bine.Dupa care s-a trezit sportiva din mine:alpinism, aerobic, am invatat sa si bicilesc in clasa a 10-a( din nou no comment)
Prin facultate m-a apucat motociclismul si ma tot tine de atunci.la fel si ski-ul.Nu as renunta la asta never.Dupa facultate mi-a facut cu ochiul kite-ul - inca imi face...dar goana asta a timpului ma face sa ma duc din ce in ce mai rar sa vanez vant.
De cativa ani gatesc - da e si asta o pasiune:iubesc sa amestec ingrediente, contimente, prafuri in oala sau sa astept rumenitul cuptorului.
A venit primavara - am scos motocicleta, am pus in cui schiurile. Cu motocilismul treaba sta altfel decat toate celelalte pasiuni safe.Mama se sperie in fiecare an cand scot monstrul de la iernat, eu am emotii de fiecare data cand ma urc pe el, cei din jurul meu se uita intrebator( cei care nu ma cunosc) sau fac glumite.S-au intamplat multe, dar asta e o alta poveste, care sa ma faca sa renunt insa fara efect. Sentimentul pe care il am cand sunt pe doua roti este incomparabil( si vorba aceea:bungee jumping, alpinism la liber, kite) si cred ca ar fi si mai puternic intr-o tara civilizata ( asta pentru ca nu pot sa-mi iau cine stie ce "capritza" sa sar gropi sau sa o iau pe aratura -deh.. Romania e perfecta pentru off-road)

Am pasiuni, da..si iubesc oameni cu pasiuni


edit:si imi place sa scriu mai mult decat sa vorbesc (asta chiar daca nu se vede mereu..hihii)

Friday 8 April 2011

vineri seara

varianta 1:
interviu, bere cu o prietena,bord-game.discuti interminabile pana la 3 dimineata..in toate locatiile
varianta 2:
pasaj Unirii, vineri seara , ora 21:24.nene la 50 de ani priveste la vitrina cu pufuleti de ceva vreme se pare.mersul cu metroul e fun.Acu` juma` de ora cautam un rest de cui in cosul de gunoi si-mi faceam unghiile potocalii?ce caut eu aici?!
varianta 3:
shopping for food si hartie igienica,vorbaraie lunga, planuri de uichend, chef de nimic..poate doar de "asculltat delfinii" si citit.Liniste, conversatie cu the one I love..small happy things that make me happy
varianta 4:
linistita,cu chef de uichend(vaai cat de greu imi e sa-i zic "sfarsit de saptamana: - geniali englezii)..to be continued.....(data trecuta cand am scris asta s-au intamplat lucruri marete

Friday 1 April 2011

momentul adevarului

Atunci cand te astepti mai putin se intorc toate pe dos, mai repede decat ne asteptam. Si atunci ?ce ramane de facut.Sa nu ne mai asteptam?Sa nu mai avem sperante, vise?Sa nu ne mai entuziasmam? Oameni dezamagiti in dragoste, dezamagiti social sau profesional pentru ca lucrurile nu au iesit asa cum se asteptau ei - toti gasesc dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp puterea sa mearga mai departe, sa se ridice, sa se scuture de praf si sa continue.
de aia imi place mie ca m-am nascut om si nu cine stie ce alta creatura.Constiinta de sine si vointa si respectul..asta ma face sa cred ca noi oamenii putem face orice.O luam de la capat,luptam si speram.
Introducerea a fost poate pentru a ma intelege mai bine de unde gasesc incapatanarea asta de a supravietui, de a nu ma lasa calcata in picioare, de a lupta pentru ceea ce-mi doresc.O iau de la capat pe plan profesional.Dupa ceva ani de experienta si recunoastere..admit: m-am plafonat.Poate de aceea simt ca nu-mi gasesc locul nicaieri..mai ales ca tind sa iubesc provocarile si nu locurile caldute si confortabile in care ma blazez, in care uit ca a mai trecut un an peste mine si eu nu am avut nicio mare realizare profesionala.Stiti intrebarea aia din "mini-interviul online"? - " care e cea mai mare realizare profesionala a dvs?"..creeps me out, la fel ca intrebarea:ai facut ceva remarcabil azi?" Si cand ma gandesc la remarcabil nu ma gandesc la : mi-am taiat unghiile sau m-am spalat pe cap( desi poate la unii e o realizare , no offense)
Toti ne-am nascut totusi cu un scop:poate scopul unora este sa se simta caldut si confortabil si al altora sa tot lupte pentru a-si depasi conditia.

eu am decis..for now..I fight


Wind of change..I kind of like it..mai ales ca bate inspre vara